Adaugă comentariuCuprins:
Ce semnificație are ritualul de botez
Botezul simbolizează renașterea sau a doua naștere în apă și Duh. Botezul a fost practicat încă din perioada creștintății timpurii și este întâlnit și în alte religii, chiar dacă ritualul poate fi diferit.
În ciuda deosebirilor, ritualul Botezului are câteva puncte comune la mai toate religiile. În primul rând, trebuie menționat faptul că evenimentul are loc întotdeauna în lăcașul de cult al credincioșilor și poate fi înfăptuit numai de către slujitorul de cult, învestit cu dreptul de a oficia actele religioase. Oficiat de un preot catolic ori ortodox, rabin ori imam, în biserică, sinagogă ori moschee, Botezul reprezintă poarta de intrare în lumea credinței.
Primul botez, care este menționat în Noul Testament, este botezul lui Ioan. Ioan a primit titlul de Botezătorul, tocmai pentru că boteza oamenii. Botezul efectuat de Ioan avea loc în apa Iordanului și presupunea o mărturisire a păcatelor și o pocăință interioară având ca scop iertarea păcatelor.
Iisus s-a botezat de către Ioan, după cum mărturisesc evangheliile. Chiar și unii dintre ucenicii lui de mai târziu au fost botezați de către Ioan care i-a făcut atenți asupra ”mielului lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatul lumii”.
Potrivit rânduielilor bisericești creștine, botezul se săvârșește numai de către preot și episcop, întotdeauna în biserica. Numai în cazuri cu totul speciale, botezul poate fi săvârșit în afara bisericii. Când nu se poate afla un preot, în cazuri de urgență majoră, botezul poate fi săvârșit de către orice creștin ortodox, prin stropire cu aghiasmă sau apa curată, în numele Sfintei Treimi.
Citește și: La ce vârstă ies măselele la copii – lucruri interesante despre dentiție
Diferența dintre botezul ortodox și botezul catolic
Regulile de desfășurare fac diferența între botezul catolic și cel ortodox.
Ritualul ortodox constă în scufundarea copilului de trei ori în apă sfințită, neapărat în Biserică. Apoi, este uns cu untdelemnul bucuriei, pe frunte, piept, mâini și picioare. Din acest ulei, preotul toarnă și în vasul de botez. La final, are loc ritualul mirungerii, cu mir sfințit de către Patriarh în Joia Mare.
În cazul botezului catolic, preotul nu scufundă copilul în apă, ci doar îi stropește creștetul de trei ori, apoi îi face semnul crucii pe frunte și pe piept. După aceea, le înmânează nașilor lumânarea de botez aprinsă, pregătește o pânză albă pentru înfășarea pruncului și unge cu mir viitorul creștin. Înfășat, micuțul i se dă mamei.
La ce vârstă se botează copilul
Cea mai mare parte a creștinismului practică, de regulă, botezul în fragedă pruncie. Pentru aceasta nașii de botez și/sau părinții trupești mărturisesc în locul copilului sau în nume propriu credința în Iisus Hristos și făgăduiesc o creștere creștinească a copilului. La protestanți și romano-catolici acest act primește asentimentul conștient al celui botezat prin confirmare (mirungere), care are loc după ce mărturisesc ei înșiși credința în Iisus Hristos, atunci când cresc.
Potrivit învățăturii Bisericii creștine, aceasta taină a Botezului se săvârșește începând de la 7 zile și până la 40 de zile după naștere. Cu toate acestea, în prezent, părinții, familie și nașii stabilesc data botezului copilului, cei mai mulți alegând să organizeze această ceremonie atunci când bebelușul are câteva luni.
Practica botezării pruncilor a ridicat de-a lungul timpului anumite reticențe, unele confesiuni creștine amânând săvârșirea Botezului până la adolescență sau maturitate, când fiecare poate să-și mărturisească liber dorința de a fi botezat.
Botezul prin scufundare sau prin stropire
În primele veacuri creștine botezul a avut loc doar în noaptea Paștilor pentru a evidenția clar legătura dintre el și moartea și învierea lui Hristos.
În creștinismul vechi actul botezului avea loc prin scufundarea completă a celui botezat în apă. Până în secolul al XII-lea aceasta a fost și forma standard de botez practicată inclusiv în biserica romano-catolică. În caz de necesitate, s-a acceptat, încă din secolul al doilea, botezul prin stropire. El putea fi efectuat în această formă în situații în care afundarea completă în apa botezului nu era posibilă.
Tradiții de botez
Obiceiurile de botez se păstrează cu sfințenie și în zilele noastre, mai ales la creștinii ortodocși. Cum nașii joacă rolul principal, ei au anumite atribuții. Se spune că, dacă e vorba despre o fetiță, ea trebuie să fie botezată de un bărbat, iar un băiețel va fi botezat de o femeie. Nașii cumpără trusoul complet de botez, lumânarea, pânza albă, fașa albă, roz sau bleu, cruciulițe de pus invitaţia în piept, săpun și prosop, ulei, vin.
Când se vine acasă de la biserică, în prag, nașa întinde peste prag, de trei ori, brațele în care-și ține finul rostind către mamă: „Mi-ai dat un păgân, ți-am adus un creștin”. După botez, copilul nu trebuie schimbat de hăinuțe și nici pupat, până a doua zi.
În tradiția musulmană, nou-născuții primesc un nume, imediat după ce vin acasă de la maternitate. Mama nu are voie să iasă în lume 40 de zile după naștere, așa că e chemat imamul acasă. El ia copilul în brațe, îl ridică spre cer și îi citește o rugăciune, întâi în dreptul urechii stângi, apoi la dreapta. La final, spune numele copilului de trei ori. Un obicei străvechi are loc la 7 zile după naștere. Părinții tund copilul, cântăresc părul și împart echivalentul greutății la săraci, fie în bani sau în metal prețios. Se fac ospețe îmbelșugate.
Descoperă și credințele populare despre ce faci când ești deocheat.