La Poker Mi-am Recâștigat Logodnica

„Pleacă dintre noi!”, m-a somat Miralina la data când a simțit în străfundul ei dolofan că trebuia să rămână cu Norocel, ‘tu-i norocelul mamii ei de viață… Adică să plec dintre ea și el, s-o las să-și croiască noul destin, să nu-i mai incomodez cu încercările mele jalnice de a-mi păstra logodnica. „Plecat dintre noi” este o expresie care se folosește vizavi de un mort, ba, mai rău, e o expresie ciudată chiar și pentru cineva mort, deoarece sugerează că mortul s-ar mai putea întoarce.

Despărțirea de Miralina a adus în sufletul meu un aer de pustietate anormală. Asta îmi mai lipsea… Aveam nevoie de o depresie ca de o gaură-n cap.

Când a sunat gongul despărțirii, Miralina m-a pus să jur că o să-i las în pace, pe ea și pe Norocel. Am jurat. 0 oră mai târziu, singur, într-o cafenea, eu încă mai juram și înjuram. în cele din urmă, m-am dus acasă, hotărât să exorcizez amintirea Miralinei. Dar noaptea e un sfetnic bătrân și neliniștit. Sau, dacă vreți o metaforă, noaptea e o sticloanță neagră cu duh în ea. Duhul nopții m-a sfătuit să nu cedez fără luptă.

într-o cafteală nemijlocită, directă, cu picioare și pumni, n-aș fi putut să-l înving pe Norocel, care era cu un cap mai înalt ca mine și mult mai solid. Așa că trebuia să elaborez o stratagemă. Problema era nu numai să-l înfrâng pe el, să-l desființez, ci și să o recuceresc pe Miralina.

Recomandări

Parchetul General a cerut ASF să vadă cum a controlat Euroins de a plecat cu aproape 400 de milioane de euro

Găselnița care mi-a venit la îndemână în zori, adică stratagema, părea, în fond, simplă. știam că Norocel, fervent consumator de băuturi alcoolice, era stăpânit de un viciu încă și mai mare. Avea obiceiul să joace poker în disperare, cu oricine, fanatic, până la ultima suflare. Era un cartofor înrăit. Ca să am sorți de izbândă cu privire la Miralina, trebuia să fac în așa fel, încât să-l lefteresc pe Norocel la poker, să-l aduc la sapă de lemn. în aceste condiții, Miralina, mai materialistă decât Marx și Engels la un loc, s-ar fi putut întoarce la mine. Ea este o fată care detestă metafizica buzunarelor goale.

în această primă fază, a teoriei, întoarcerea Miralinei la mandea nu reprezenta, desigur, decât o ipoteză. Dar… eu eram un pokerist de duminică, un jucător care nu depășise niciodată nivelul amatorismului. Cum să mă pun cu un cronic precum Norocel? Ideea care mi-a încolțit în răsadul auxiliar a fost următoarea: să iau lecții de la niște trișori versați. Eu, în general, prind repede și am îndemânare la orice. Doamne, dacă ar fi mers toate strună… Nu m-am numărat niciodată printre cei la care speranța moare prima.

Răzbunarea triumfătoare asupra uzurpatorului Norocel și recâștigarea apetisantelor coapse și șolduri ale fostei mele iubite îmi dădeau aripi de avion.

Recomandări

DOSARUL MEDUSA. Cât e frecvența consumului în școli și care e riscul ca elevii români să devină dependenți de droguri

Pentru a avea succes, trebuia să-mi abolesc simțul moral, ceea ce era floare la ureche. Dacă „punea botul” la o partidă de poker cu mine, la una bine măsluită, Norocel urma să-și blesteme norocelul. Cauza mea mi se părea dreaptă, chiar dacă mă pregăteam să apelez la hoție. Am început să-mi caut „profesori”, prin zonele rău-famate. I-am găsit.

Preț de două luni și de oarece „onorarii”, m-am școlit cu niște trișori veroși din cartierul Ferentari, care ar fi putut cu ușurință să fure ouăle de sub cloșcă fără să observe cloșca sau să scoată un octet de ași de sub gulerul unei halbe cu bere. și nu uitați că în pachetul de cărți sunt patru ași!

N-a fost ușor să-l conving pe Norocel să joace cu mine fără știrea Miralinei, dar, până la urmă, l-am ademenit la o masă de joc, într-un local obscur cu program de noapte care găzduia din când în când partide de poker, contra unui comision din câștiguri. Protecția jucătorilor împotriva intrușilor era asigurată din partea casei.

Iată-ne acolo… Am observat radios că Norocel a ras două păhărele de tărie înaintea începerii jocului. Urma să mai bea și pe timpul partidei, căci nu se putea abține. Băuturile alcoolice sunt dușmanii jucătorului.

Recomandări

Corespondență Libertatea din Beirut. Cronica unui echinocțiu amânat din rațiuni politice: „Spune-mi care îți e religia, ca să-ți spun cât e ora”

Mesele din abjectul local erau aproape toate ocupate, dar numai noi veniserăm pentru poker. Fumul țigărilor ne învăluia ca o ceață. Din fonoteca de aur a acestei bodegi, adică din fundul sălii, se auzea behăitul patetic al unui drojdier. Am jucat în patru. Ceilalți doi erau oamenii mei, pe care îi instruisem din vreme. Stabilisem cu ei semne și semnale invizibile. La un moment dat, urma să schimbăm cărțile de joc presupuse a fi bune cu unele măsluite. Trebuie să spun că Norocel a intrat în joc cu o mină circumspectă.

Presupun că avea dubii asupra celor doi, poate și asupra mea, că prea trăseserăm de el ca să vină la joc. La început, l-am lăsat să câștige, ca să-și ia avânt. Când băutura și oboseala provocată de efortul de a ne ține sub observație au făcut din privirea lui una nu cu mult mai pătrunzătoare decât a unui pește fiert, am schimbat cărțile care se aflaseră pe masă cu cele însemnate discret pe dos și Norocel a început să piardă, inexorabil. Mai întâi, și-a pierdut toți banii din buzunare, lanțul de la gât, brățara, inelul (toate din aur masiv), ceasul Rolex și telefonul mobil, apoi s-a dus la niște bancomate aflate în apropiere și a scos de pe carduri toate economiile lui, cinci mii și ceva de lei, pe care, de asemenea, i-a pierdut, într-un interval de câteva ore. Toată avuția lui s-a strâns la mine. Când n-a mai avut ce pierde, l-am trimis acasă. Ne implorase, cu lacrimi în ochi, cu lacrimi de bețiv, să-i mai acordăm o șansă, dar nu mai avea cu ce să-și gireze șansa. Era noaptea în care nu se acordau împrumuturi. Adică nu lui.

A doua zi, Norocel i-a povestit Miralinei (privându-mă pe mine de această plăcere) ce a pățit. Fata a venit într-un suflet la mine acasă, cu intenția de a recupera – pe bază de milogeală retorică – măcar o mică parte din bunurile pierdute de Nenorocel. I-am spus, cu generozitate, că le poate recupera pe toate, inclusiv purcoiul de bani.

— Cu condiția să le păstrezi tu, Miralina, ca dar de la mine, și să re-nunți la bețivanul cartofor. întoarce-te la mine! am adăugat.

Fără să stea prea mult pe gânduri, Miralina a luat decizia care i se părea corectă: a acceptat ofranda. și-a primit pe loc mica avere, înghesuită într-o borsetă.

Despărțirea ei de Norocel s-a petrecut tot în ziua aia. Miralina s-a întors la mine. îmi

recâștigasem logodnica grație viclenei mele stratageme. Oricum, nu voiam să păstrez niște bani și niște bunuri obținute prin fraudă. Iar pe Norocel aveam atâta boală, încât nu i-aș fi înapoiat nici doi lei. își meritase soarta. Din păcate, peste trei luni, Miralina a luat altă decizie care i s-a părut corectă: m-a părăsit din nou, în favoarea unui afacerist arab. Mai de neînțeles decât o femeie nu poate fi decât universul însuși.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

La poker mi-am recâștigat logodnica

Știri mondene

Știri România