5 comentariiDescoperă curiozități și lucruri mai puțin știute despre Marea Neagră:
Cuprins:
Despre Marea Neagră
Marea Neagră este marea situată la extremitatea de sud-est a Europei. Se învecinează cu Ucraina la nord, Rusia la nord-est, Georgia la est, Turcia la sud și Bulgaria și România la vest. Marea Neagră are o formă aproximativ ovală și ocupă un bazin situat strategic la extremitatea de sud-est a Europei, dar conectat la apele îndepărtate ale Oceanului Atlantic , Marea Marmara, Dardanele, Marea Egee și Marea Mediterană.
Prin strâmtoarea Kerci este legată de Marea Azov, prin Bosfor de Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele de Marea Egee și deci de Marea Mediterană.
Linia de coastă a Mării Negre este destul de regulată. Întinderea maximă est-vest a mării este de aproximativ 1.175 km, iar cea mai scurtă distanță dintre vârful Crimeei și Capul Kerempe la sud este de aproximativ 260 km. Suprafața, excluzând Marea Marmara, dar incluzând Marea Azov, este de aproximativ 461.000 km pătrați. Marea Neagră propriu-zisă ocupă aproximativ 163.000 de 422.000 km pătrați. O adâncime maximă de peste 2.210 de metri este atinsă în sectorul central-sud al mării.
Aspecte unice ale Mării Negre
Marea Neagră este, din punct de vedere hidrologic, un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume:
- ape salmastre – în medie 16-18 grame de sare pe litru față de 34-37 în alte mări și oceane,
- stratificare între apele de suprafață oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen denumit euxinism),
- limane la gurile fluviale, floră și faună cu multe specii-relicve.
- În zona litoralului românesc salinitatea scade și mai mult, în mod obișnuit fiind între 7 și 12 la mie.
Flora și fauna din Marea Neagră
Pe litoralul românesc al Mării Negre au fost identificate 131 specii de pești, pe litoralul bulgăresc 187, turcesc 167, ucrainean 155, rusesc 112 și pe cel georgian 110 specii. După starea de conservare după criteriile IUCN, 9 specii sunt critic amenințate cu dispariția, o specie amenințată cu dispariția, 11 specii sunt vulnerabile, 4 sunt aproape amenințate cu dispariția, 139 neamenințate cu dispariția.
Pentru 15 specii sunt date insuficiente pentru evaluarea stării de conservare, iar 19 specii nu au fost încă evaluate.
Cele 9 specii critic amenințate cu dispariția sunt: Squatina squatina (rechinul înger), Acipenser gueldenstaedtii (nisetrul), Acipenser nudiventris (viza), Acipenser persicus (sturionul persan), Acipenser stellatus (păstruga), Acipenser sturio (șipul), Huso huso (morunul), Anguilla anguilla (anghila europeană), Knipowitschia cameliae (guvidul mic din Delta Dunării).
De la o anumită adâncime, apa mării nu mai conține oxigen decât în cantități neglijabile. Există totuși microorganisme care folosesc sulfat pentru oxidarea hranei și produc hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. Ele formează un biosistem anaerob care se apropie tot mai mult de suprafață.
Scurt istoric – de ce numește Marea Neagră
Inițial, Marea Neagră s-a numit „Axaina”, adică „albastru închis”. În vremea colonizării grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică „Marea primitoare”, poate prin preluarea fonetică a denumirii „Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și „Mare Scythicum”, iar ulterior, în vremea împărăției Bizantine, în Evul Mediu, apar și alte denumiri ca „Marea cea mare” din documentele lui Mircea cel Bătrân și în italiana genovezilor ca „Mare maggiore”.
Calificativul „Neagră” apare în secolul al XV-lea, odată cu extinderea Imperiului Otoman.
Navigația pe Marea Neagră este cunoscută încă de pe vremea vechilor fenicieni. Istoricul grec Herodot a descris coastele nordice ale mării în secolul al V-lea î.Hr., în timp ce primele ghiduri de navigație, numite peripli, au fost scrise de greci în secolul al 4-lea î.Hr.
Malurile Mării Negre au fost așezate de o serie de popoare, inclusiv slavi, turci și genovezi; până în secolul al XV-lea turcii dețineau controlul asupra întregului țărm.
Ca urmare a poziției sale, țărmurile mării Negre au fost parcurse, colonizate și sunt astăzi populate de numeroase popoare sosite din timpuri mai vechi sau mai noi. Cele mai vechi popoare pontice sunt grecii pontici, armenii, românii, lazii, gruzinii și abhazii.
Insule din Marea Neagră
Marea Neagră este săracă în insule. Cele mai importante insule sunt Insula Șerpilor și cele formate de Dunăre, dincolo de vărsare, ca Insula Sacalinul Mare.
Cea mai importantă peninsulă este Peninsula Crimeea, „împărțită” cu Marea Azov.
Golfurile Mării Negre sunt fie largi, puțin prielnice adăpostirii vaselor pe furtună (ca Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful Samsun și altele), fie separate de larg de curenții transversali prin cordoane litorale („grinduri”) și transformate astfel în limane (de exemplu Limanele Dobrogene sau Limanul Nistrului).
Orașe pe coasta Mării Negre
Cele mai importante 20 de orașe de pe coasta Mării Negre sunt:
- Turcia Istanbul
- Turcia Samsun
- Ucraina Odesa
- Rusia Soci
- Ucraina Sevastopol
- Bulgaria Varna
- Ucraina Herson
- România Constanța
- Rusia Novorossiisk
- Turcia Trabzon
- Bulgaria Burgas
- Turcia Ordu
- Georgia Batumi
- Ucraina Kerci
- Turcia Zonguldak
- Ucraina Ialta
- Georgia Suhumi
- Georgia Poti
- România Mangalia
- România Năvodari
Curiozități despre Marea Neagră
- Marea Neagră cel mai mare bazin meromictic din lume. Un lac meromictic este unul care are straturi de apă care nu se amestecă între ele. Lacurile holomictice obișnuite, pe de altă parte, experimentează cel puțin o perioadă pe an în care apele de suprafață se amestecă cu apele adânci. Deși există lacuri meromictice pe tot globul, acestea sunt destul de rare. Raportul dintre lacurile meromictice și lacurile holomictice este de aproximativ 1 la 1.000.
- Nivelurile inferioare sunt aproape moarte biologic. Una dintre caracteristicile fascinante ale Mării Negre este lipsa de oxigen, care este elementul necesar vieții. Deoarece oxigenul poate fi dizolvat doar la nivelurile superioare ale mării, totul sub o adâncime de aproximativ 230-330 de picioare în mijloc și 330-500 de picioare lângă margine este practic o zonă moartă. Doar anumite bacterii pot supraviețui în aceste regiuni, care reprezintă mai mult de 90% din apa mai adâncă.
- Unele dintre roci au o vechime de cel puțin 540 de milioane de ani. Stâncile de-a lungul zonei cunoscute sub numele de Platforma Rusă datează din epoca precambriană, care este cel mai timpuriu eon al istoriei pământului. Această perioadă a durat de la formarea sistemului solar acum 4,6 miliarde de ani până la formarea primelor animale multicelulare. Pentru a pune totul în perspectivă, stâncile antice de-a lungul Mării Negre au existat aproape 300 de ani înainte ca dinozaurii să apară.
- Deși au fost înregistrate numeroase cutremure în Marea Neagră și în jurul acesteia, cutremurul din Marea Neagră din 1901 (numit și cutremur de la Balcic în Bulgaria) a avut cea mai mare magnitudine înregistrată, cu 7,2. Șocul principal a provocat un tsunami de 1-16 picioare care a devastat coastele românești și bulgare. Replicile au mai durat patru ani.
- Este nevoie de 2.500 de ani pentru ca apa să fie complet reciclată. Există multe râuri care se varsă în Marea Neagră. Cu toate acestea, există un singur flux primar: strâmtoarea Bosfor, care duce la Marea Mediterană. Deoarece Bosforul curge foarte lent, este nevoie de aproximativ 2.500 de ani pentru ca apa din Marea Neagră să fie complet reciclată.
- Un râu submarin uriaș curge sub ea. În 2010, un om de știință a descoperit un curent de apă salină care curge din Marea Mediterană, prin strâmtoarea Bosfor și de-a lungul fundului mării Mării Negre. Deși de atunci au fost descoperite și alte râuri submarine, acesta a fost primul din lume.
- Potrivit unei teorii, Arca lui Noe a ajuns în Marea Neagră. Unii geologi susțin că, înainte ca Marea Mediterană să o inunde cu apă sărată, Marea Neagră era un lac de apă dulce. Pe baza acestei teorii, mulți oameni susțin că acest potop este cel menționat în povestea biblică a Arcei lui Noe.
- Datorită activității umane, rămâne una dintre cele mai afectate zone marine din lume. Menținerea ecosistemului extrem de unic și delicat al Mării Negre depinde de salinitate (cantitatea de sare), nivelul apei și cantitatea de nutrienți. În ultimele decenii, activitatea umană a afectat negativ toți acești factori. O astfel de activitate include poluarea cauzată de om, suprarecoltarea pentru pescuit și o încărcătură crescută de nutrienți
- La aproximativ 8.000 de kilometri sau aproape 5.000 de mile, coasta Mării Negre este de aproximativ 0,6 ori lungimea diametrului Pământului la Ecuator.
- Odată, a devenit turcoaz. Există o fotografie faimoasă a Mării Negre de sus, care arată vârtejuri turcoaz pe toată suprafața apei. Înfloririle mari de fitoplancton au provocat acest fenomen incredibil.