RADAr CULTURAL. Cu capul în nori

Roagă o cunoştinţă comună, o pupăză înţeleaptă, să le spună dacă, în drumurile ei pe sus, n-a văzut vreun loc în care merită să trăieşti. Nu le convine nimic din ce le înşiră pupăza şi lui Prieten Credincios îi vine ideea să îşi construiască un oraş al păsărilor. Pentru asta însă trebuie să adune toate zburătoarele din lume şi să le convingă. 

Pupăza le adunǎ într-un mare miting şi Prieten Credincios le ţine un speech mobilizator: „Vreţi să zburaţi toată viaţa ca proastele? N-aveţi de gând să vă recăpătaţi măreţia? Aţi fost odată deasupra zeilor, aţi fost stăpânele oamenilor! Hai să construim o cetate între cer şi pământ! Să trăim fericiţi!”. 

Obţine consensul general şi o licoare magică din partea pupezei care îl transformă pe el şi pe Trag Nădejde în păsări. Îşi împart sarcinile şi trec la treabă. Prieten Bun se ocupă cu tămâierea noilor zei, păsările, iar Trag Nădejde ridică zidurile împreună cu câteva stoluri harnice. Îi spun Oraşul Norilor, dar când sǎ se bucure de lumea lor, află că Zeus şi camarila lui vin să le ceară socoteală pentru afront. 

Prieten Bun şi Trag Nădejde pactizează cu Prometeu care, ca să îi păcălească pe zei, îi învaţă un şiretlic: să îi ceară lui Zeus, în schimbul unui tratat de pace, pe Suveranitatea, una dintre protejatele lui. Urmează sfatul lui Prometeu şi Prieten Credincios face o nuntă ca în poveşti cu Suveranitatea, iar de atunci trăiesc fericiţi cu toţii în Oraşul Norilor…

Recomandări

Secretul Israelului în războiul cu Iranul: micul stat este o mare putere tehnologică, cu companii de zeci de miliarde de dolari. Iar un român a pus bazele acestui ecosistem

Am povestit, foarte pe scurt, o piesă de teatru de acum două mii cinci sute de ani. „Păsările” lui Aristofan. Cred că e prima utopie din istoria omenirii. Anul trecut, în august, piesa a fost jucată la Teatrul în aer liber din Andros, în regia lui Aris Biniaris. În rolul lui Prieten Credincios (iată-l) actorul grec Odysseas Papaspiliopoulos:

SELIMNOS, RÂUL CARE VINDECĂ IUBIRILE NEÎMPĂRTĂŞITE. Mitologia greacă ne indică un loc care ne poate oglindi. Păstorul Selimnos, îndrăgostit fără speranţă de nimfa Argyra, moare din dragoste pentru ea. Aflând, Afrodita, zeiţa dragostei, îl transformă pe Selimnos într-un râu care vindecă iubirile neîmpărtăşite. 

Este şi aceasta o utopie, în înţelesul cuvântului inventat în secolul al XVI-lea de Thomas Morus ca să îşi intituleze celebra carte. Utopie înseamnă „niciunde”, un loc în care să ne cuibărim, cum au făcut-o cei doi eroi ai lui Aristofan. Niciunde se poate transforma în oriunde. 

Recomandări

Periculoasa tendință de politizare a Comunității de Informații americane sub Trump / Analiză a unui senior CIA

Am găsit Selimnos, râul care vindecă iubirile neîmpărtăşite, în tabloul lui Wassily Kandinsky, „Râu în toamnă”. Pentru că tabloul acesta, dacă nu ştii că îi aparţine, nu i-l poţi atribui lui Kandinsky. Nu are nimic din abstracţionismul marelui pictor rus al secolului XX. Este ca o lume imaginată şi abandonată, de unde, plecând, a păstrat doar liniile drepte.  

TIKTALK. BURSA LUMILOR ÎNCHIPUITE. Dacă dorim să investim la bursa lumilor închipuite, TiKTok-ul este soluţia. Brokerul de utopii din videoclipul acesta – unul dintre ei – ne oferă cele mai noi propuneri. Putem alege să investim în „acţiuni” utopice sigure şi verificate sau, după temperament, în „acţiuni” speculative, cu un risc mare de a se prăbuşi.   

 
 @sambucha 
Would You Visit These Fictional Places?
 ♬ original sound  - sam 
 
 

Recomandări

Nicușor Dan convoacă oficial partidele la consultări pentru desemnarea premierului

CORABIA CARE DECOLEAZĂ. Trăim într-o epocă în care, pe piaţa lumilor fictive, oferta e mai mare decât cererea. Nu ni se mai dă răgaz să avem idei, ca Prieten Credincios, eroul lui Aristofan. Le primim de-a gata, cu gust de supraconductori. Un tablou al lui Salvador Dali ne încurajează să ne luăm propria noastră lume pe umeri. Să închidem computerul şi să facem research-ul în noi înşine. Putem apoi decola oricând, dacă ne construim o corabie cu vele din fluturi.   

LUMEA MEA DIN TINE. Cea mai pură, cea mai frumoasă lume o construieşte iubirea adolescentină. O lume prin care trebuie să trecem, ca să ne zidim pe noi înşine. O lume care, în toate emisferele pământului, este la fel. O construim, la prima dragoste, unul pentru celălalt.