RADAr CULTURAL. Enigma din zâmbetul motanului de Cheshire

În Muzeul Relațiilor Destrămate (!) din Zagreb, cel mai trist dintre toate, am dat peste zâmbetul motanului de Cheshire, comercializat terapeutic celor care cred că universul se prăbușește odată cu pierderea a ce ai iubit. Deschis de dimineață până noaptea, locul acesta mai oferă vizitatorilor „gume de șters amintirile urâte” sau jucării Pillowship (vietăți de pluș, pe care poți pune capul sau le poți îmbrățișa).

Am părăsit Muzeul Relațiilor Destrămate cu zâmbetul motanului de Cheshire, teleportându-mă în Muzeul Ventrilocilor și gândindu-mă ce alte astfel de „instituții” s-ar mai putea inventa. Un Muzeu al Umbrelor există prin Nebraska, deținut de un pasionat de paranormal. Costa Rica are un Muzeu al Zâmbetelor – o colecție de fotografii care parcurg o istorie a zâmbetului, de la surâsurile crispate ale stră-stră-stră-străbunicilor din secolul XIX, până la hohotele contemporanilor noștri. Un loc de-a dreptul metafizic se află la București, în Centrul Vechi, pe strada Covaci numărul 6 – Muzeul Românesc al Kitsch-ului. Un spectacol al continuității, cu piese începând din secolul XVI, care merită văzut. Ilustrează și ideea că în toate există un puternic specific național.

Scriu neputând încă să-mi dezlipesc de pe buze zâmbetul motanului de Cheshire, eroul lui Lewis Carroll din „Alice în Țara Minunilor”. Personajul care dispare treptat, lăsându-și în urmă zâmbetul enigmatic – amestec de poznașă superioritate și compătimitoare ironie. Îmi pare că astăzi, deasupra lumii noastre tulburate, plutește zâmbetul motanului de Cheshire, cu o ușoară tentă de uimire în plus. Îi auzim vocea ca o frânghie de salvare: „Imaginația este singura armă în războiul cu realitatea”…

MUZEUL VOCILOR. Voci adunate într-o fotografie de grup… Vedem voci! Suntem în Muzeul Ventrilocilor. Este omagiul adus unei arte ale cărei urme s-au șters în praful istoriei. Arta Ventrilociei, a oamenilor care pot vorbi din abdomen, fără să deschidă gura. Și folosesc păpuși, dându-ne impresia că ele vorbesc. Unele dintre aceste păpuși au devenit celebre, colindând cu mânuitorul și vocificatorul lor bâlciurile, și-au făcut numărul sub cupola circurilor, pe scenele teatrelor de provincie. Arta a cam dispărut, de când inteligența artificială face toate acrobațiile. Se mai practică în colțuri de lume, aflate departe de noile tehnologii, de către oameni care – vorba motanului de Cheshire – „dacă nu sunt  hotărâți încotro să o ia, oricare drum e bun”.   

TIKTALK. MUZEUL EȘECULUI. Poate să pară profund paradoxal, dar Muzeul Eșecului din Paris este cel mai optimist din lume. Colecția adunată aici – produse și servicii eșuate de pe întreg globul – este dovada că nimic nu reușește decât prin încercare și eroare. Inițiatorii săi și-au propus să ne ofere „o perspectivă unică asupra întreprinderii dificile a inovației” și să amintească faptul că a învăța din greșeli este cheia progresului. Cum ar spune motanul de Cheshire: „Nu toți cei care rătăcesc sunt pierduți”.

 
 @jay.swanson Did you know there was a museum of failure in Paris? It's only going to be here for a little while and it sounded fun to me (if a little inspiring on the schadenfreude front) so I thought we could visit it in the 3rd arrondissement of Paris, at the Arts et Metiers museum. Thankfully, as an experience, it was not a fail of its own. #Paris #ParisVlog #Paris3rd ♬ original sound - Jay 
 
 

ARTA CARE ÎMBRĂȚIȘEAZĂ ARTA. Muzeul de Artă din Philadelphia găzduiește zilele acestea o expoziție care ni s-ar putea părea o ciudățenie. Nu este una clasică, de pictură, ci una de… rame. „Framed” (Înrămat) se numește și își propune să scoată în evidență „arta care îmbrățișează arta”. Cu alte cuvinte, arta rafinată a meșterilor de rame, dintre care unele au devenit în timp chiar mai valoroase decât tabloul pe care îl încadrează. Motanul de Cheshire ar remarca: „Ne întoarcem în Țara Minunilor, întoarcem ceasornicul timpului”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE