RADAr CULTURAL. La capătul curcubeului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Pun curcubeul Meu în nori, ca să fie semn al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi aduce nori deasupra pământului, se va arăta curcubeul Meu în nori…”.
Dumnezeu şi-a ţinut promisiunea făcută lui Noe. Şi oriunde s-ar dezlănţui furtuna, în înalturile cerului sau în adâncurile noastre, apar întotdeauna culorile împăcării.
Privind curcubeul după furtună, am dorit mereu să ştim ce este deasupra şi ce ne aşteaptă după ce parcurgem drumul iniţiatic până la capătul lui. Cum se împletesc culorile speranţei pentru fiecare.
Copiii primesc un răspuns pe potriva priceperii lor: la capătul curcubeului stă un spiriduş. În superbele poveşti desenate ale Mariei Scrivan, bestselleruri în clasamentul New York Times, spiriduşul aduce a lup de mare. În acvariul pe care îl păzeşte, stoarce curcubeul de peşti şi depinde de noi ce ne imaginăm: fie că în cufăr e o hartă a unei alte comori care ne așteaptă la capătul altui curcubeu, fie noi înşine suntem comoara pe care am căutat-o...
CERCUL. În lunga sa carieră artistică, pictorul modernist Marc Chagall a pictat curcubeul legământului de trei ori. Nu-i lucru obişnuit să revii asupra unui subiect, simţind că s-ar putea să-ţi fi scăpat tocmai esenţialul. În cea mai dramatică dintre variantele tabloului, întâmplarea se petrece noaptea. Apare curcubeul şi noaptea? Apare. Explic fără să „strivesc corola de minuni a lumii”: după ce Soarele coboară sub orizont, lumina sa atinge Luna şi se întoarce, ca o lampă de veghe, pe Pământ. Dacă pe drum lumina întâlneşte o furtună, când furtuna se domoleşte, va răzbate printre picăturile de ploaie curcubeul. Patriarhul Noe primeşte strălucirea divină a luminii multicolore de sus şi Chagall prinde, în sfârşit, esenţialul. Arcul Lunii şi trupul arcuit în smerenie al lui Noe se pregătesc să închidă un cerc. Dacă îl numim cercul credinţei sau cercul speranţei spunem, de fapt, acelaşi lucru.
TIKTALK. PASĂREA CURCUBEULUI. Legendele vorbesc despre o Pasăre a Curcubeului. Dar, ca să n-o putem închide în colivie, cum mai este obiceiul prin părţile noastre, o zburătăcesc tocmai în Australia. Tiktokerii au rezolvat problema. Ne-au construit şi nouă o Pasăre a Curcubeului. Au înveşmântat-o în propriii ei pui. Arată ca un vis al curcubeielor:
@betes.birds "? The Cutest Rainbow Bird You’ve EVER Seen! ?✨ #mindblowing ♬ Wild Animals - Nature Radiance
UNDEVA, DEASUPRA... De câte ori nu ne-am dorit – în prima, în a doua şi chiar în a treia copilărie – să schimbăm cenuşiul realităţii cu propria noastră, multicoloră, închipuire! Să ajungem acolo unde ne-am construit un tărâm alternativ – „undeva, deasupra curcubeului”.
A nimerit Oraşul de Smarald ea, Dorothy, mica eroină a cărţii lui Lyman Frank Baum, „Vrăjitorul din Oz”. În ecranizarea basmului (era anul 1939, în Europa izbucnise Al Doilea Război Mondial), Judy Garland izbuteşte o performanţă pe care ar înţelege-o şi copiii noştri cu smartphone. Ca şi noi, nu se poate să nu se fi întâlnit şi ei cu o sperietoare fără creier, cu un om de tablă fără inimă și cu un leu fără curaj... Copiilor noştri însă realitatea alternativă li se construieşte din pixeli, lăsându-le prea puţin timp să vadă curcubeul şi să viseze la tărâmul de undeva, de deasupra...
