RADAr CULTURAL. SFINŢENIA CANDORII

Papa Francisc a transmis lumii un mesaj pe care fiecare poate să-l înţeleagă. Avea forţa şi poezia pură a pictorilor naivi. Avea curajul lor de a spune adevărul dezbrăcat de ipocrizie. Avea o intuiție curatǎ. Fără umbră de premeditare.

Vorbesc despre Sanctitatea Sa la trecut, dar este acel trecut care pregăteşte viitorul, ingredient esenţial în alchimia speranţei.

Omul acesta, care se pregăteşte de o lungă călătorie, este promisiunea că, atunci când va ajunge cu drepţii de-a dreapta Tatălui, va pune o vorbă bună pentru noi. Fie că i-am fost aproape, fie că nu i-am stat niciodată în preajmă, am avut toţi, prin cuvintele şi lucrările sale, sentimentul că ne înţelege. Că l-a „citit” pe om din scoarţă în scoarţă. Avea privirea celui care, cum spun înţelepţii, „a citit Cartea Vieţii”. A fost şi va fi un mare avocat al omului în faţa Judecătorului Suprem.

De la Rousseau-Vameșul (meseria Evanghelistului Matei) până la Ivan Generalić, Dumnezeu ia chipul şi asemănarea oamenilor simpli, cum Papa Francisc L-a văzut pe Dumnezeu în chipul fiecărui om.

Nimic mai firesc decât să îl picteze copiii pe Francisc ca pe Superman, un dumnezeu pe pământ, eroul care salvează lumea.    

TIKTALK. O POVESTE PICTATĂ, CARE I-AR FI PLĂCUT PAPEI FRANCISC. Oamenii sfinţesc locul şi o dovadă impresionantă este că până şi cea mai deocheată reţea de socializare, TikTok, are în aceste zile chipul Papei Francisc aproape ca laitmotiv. Adaug o poveste, care cred că i-ar fi plăcut celui care, dispărând dintre noi, este mai prezent ca niciodată… Gruzinii au un mare maestru naiv, Niko Pirosmanaşvili (1862-1918). Era atât de sărac, încât aduna din gunoaie firme de tablă pe care să picteze, împrumuta culori de la coşciugari (de aici negrul care predomină în lucrările sale). A murit de foame, lăsând în urmă multe variante ale „Cinei celei de Taină”. Într-o zi s-a îndrăgostit de o actriţă şi a desenat-o. Femeii nu i-a plăcut desenul şi i-a întors spatele, neînţelegând taina: Niko îşi pictase sufletul. Povestea dăinuie până astăzi. Fiecare dintre cei care o spun sau o cântă îi adaugă ceva din propria poveste. Un vechi cântec al Allei Pugacheva se numeşte „Milioane de trandafiri” şi versurile lui sună aşa: „A fost odată un artist/ El avea o căsuţă şi pânze,/ Dar iubea o actriţă,/ Care iubea florile./ Şi-a vândut casa/ Şi-a vândut tablourile şi rostul/ Şi de toţi banii a cumpărat/ O mare de flori…”. Niko Pirosmanaşvili n-a avut niciodată o căsuţă, dar pe marea trandafirilor plutesc şi florile dragostei lui neîmpărtăşite.

 
 @kwonjongsu0 
Alla Pugacheva - Million Roses
 ♬ 오리지널 사운드  - 정원 
 
 

DESPRE DRAGOSTE ŞI ALTE TAINE. Mi-e drag de Papa Francisc, fiindcă are ceva din Mamunea, nemuritoarea mea bunică. Aşa cum bunica mea nemuritoare are ceva din „Bunica albă”, tabloul „naivului” croat Ivan Generalić. Stă pe un buştean din lumea cealaltă şi, dacă albul nu este o culoare, o putem localiza: în afara cercului cromatic. Există şi nu mai există. Priveşte lung nu spre cerul întunecat, ci spre o imagine doar de ea văzută. Îşi aminteşte sau încearcă să uite?   

https://artsandculture.google.com/asset/white-grandmother-ivan-generalic/GAFmt8Fy6dvwAQ?hl=ro&ms=%7B%22x%22%3A0.5%2C%22y%22%3A0.5%2C%22z%22%3A8.473162351855436%2C%22size%22%3A%7B%22width%22%3A3.3482964308869105%2C%22height%22%3A1.2375308336982556%7D%7D

„ŢI-E FRICĂ?… ŞI MIE”. Părintele Enzo Fortunato – înconjurat de mesajele copiilor care i-au scris Papei Francisc atunci când era în spital. La secunda 36 vedem epistola unui băiat pe nume Gabriel, care îi transmite cu candoarea cu care te poate sfinţi iubirea: „Știi că luni merg și eu la spital? O să fii acolo? Ți-e frică și ţie de seringi? Şi mie”…

Ailing Pope Francis receives dozens of children’s drawings and letters

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE