Rău de inimă cu apă de trandafiri

Cheri (titlul original al filmului “Curtezana”) nu este Curtezana, ci tânărul său amant, totodată fiul unei alte curtezane – şi rivale – a acesteia. Dar Colette (autoarea celor două romane ecranizate de Stephen Frears şi Christopher Hampton, “Cheri” şi “Sfîrşitul lui Cheri”) şi-a intitulat ciclul după numele personajului masculin, nu după cel al curtezanei, Lea de Lonval.

Poate unde Colette însăşi – scriitoare considerată “scandaloasă” la începutul secolului trecut – avusese, se pare, amoruri feminine? Cine ştie. Cert este că filmul lui Frears îi face dreptate, aducând în prezent o poveste care, în ciuda parfumului de roze fanate, emoţionează. Geniul lui Colette este de a fi arătat că, oricât de cinică, de blazată şi de sofisticată, lumea amorului liber – a curtezanelor şi a libertinilor – nu este scutită de preţul plătit de oricine trece prin viaţă: iubirea.

Colette reuşeşte să fie neconvenţională chiar şi în spaţiul strâmt al poveştilor “de gen”: deoarece Lea de Lonval este chiar curtezană, este chiar prietena mamei iubitului ei şi este, deci, chiar aproape de vârsta acesteia… În plus, mama însăşi o roagă să-l ia pe Cheri sub “aripa” ei zburătoare! Ce putea să ia naştere din întâlnirea a două suflete zburdalnice, care de nimeni nu depind? Colette ne surprinde: chiar iubirea.

Filmul este departe de a fi vreo capodoperă, dar merită văzut – în principal – pentru Michelle Pfeiffer, încă superbă în rolul Leei de Lonval. Cheri (Rupert Friend) este suficient de proaspăt şi pare frăţiorul mai mic al lui Orlando Bloom (da, Bloom ar fi fost prea bătrân pentru rol!), Kathy Bates este mortală – ca întotdeauna – în rolul doamnei Peloux, mama lui Cheri, iar costumele, decorurile şi muzica sunt perfecte. Ce poţi cere mai mult?! În fond, e vară.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE