Stomatita aftoasă și cauzele care duc la apariția acesteia
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Stomatita aftoasă recurentă este o tulburare frecventă a mucoasei orale care afectează aproximativ 30% din populaţie. Studiile sugerează că femeile sunt mai frecvent afectate de această afecţiune decât bărbaţii, de asemenea, aceasta este mai des întâlnită la persoanele de culoare albă, la nefumători şi la cei sub 40 de ani.
Cuprins:
„Această boală se caracterizează prin apariţia în cavitatea orală a ulcerelor dureroase cu formă rotundă sau ovală, care prezintă o inflamaţie la baza acestora. Afecţiunea poate apărea în cazul oricărei persoane indiferent de vârstă şi se poate manifesta în diferite feluri, în funcţie de cauza declanşatoare”, explică doamna doctor Andra Custură, medic stomatolog.
Stomatita – afecţiunea cavităţii bucale
Deşi nu se ştie cu exactitate care sunt cauzele acestei afecţiuni, s-au sugerat numeroşi factori precum imunitatea scăzută, deficienţe de fier, vitamina B1, B2 şi B6 şi sensibilitatea şi alergia la anumite alimente şi substanţe. În funcţie de dimensiunea leziunilor şi de gradul de cicatrizare, stomatita se clasifică în: afte majore, afte minore şi ulcere herpetiforme.
„Pe lângă celelalte cauze posibile, hipofuncţia sistemului nervos simpatic trebuie considerată a fi un factor etiologic în cazul pacienţilor cu ulcere orale recurente, atunci când acestea nu se asociază cu afecţiuni cunoscute. Stomatita afectează mucoasa nekeratinizata precum planşeul cavităţii orale, mucoasa bucală şi labiala, dar şi suprafaţa limbii”, spune dr. Andra Custură.
Care sunt cauzele Stomatitei Aftoase Recurente?
Stomatita aftoasă recurentă poate fi asociată cu traume, fumatul, compoziţia neregulată a salivei, dar şi cu diferite afecţiuni precum boala Behecet, sindromul ulcerelor orale şi genitale cu cartilaj inflamat, boala Crohn, colita ulcerativă, HIV, sindromul Marshall şi neutropenia chistică. De asemenea, factorii emoţionali pot influenţa apariţia unor astfel de afecţiuni, cum sunt stresul şi dezechilibre psihologice, iar în cazul multor femei, aceste ulcere pot fi dobândite în funcţie de menstruaţie.
Potrivit specialistului, ulcerele apar de obicei pentru prima dată în copilărie, au adesea un istoric familial şi tind să se abată spre decadă a treia. Stomatita se poate moşteni, susceptibilitatea la aceasta fiind semnificativ amplificată de prezenţa la unul sau la ambii părinţi, îndeosebi la gemeni. În cazul factorilor genetici, afecţiunea îşi va face simţită prezenţa încă de la vârste fragede.
Stomatita şi rolul Sistemului Nervos Simpatic
Una dintre principalele funcţii ale sistemului nervos simpatic este diminuarea permeabilităţii celulare. Astfel, hipofuncţia să poate duce la absorbţia de chimicale şi toxine precum bacterii şi virusuri în ţesuturi care normal trebuiau să fie impermeabile, ducând astfel la inflamaţie şi alte consecinţe adverse.
„Predispoziţia genetică la permeabilitatea celulară crescută sau trauma dobândită este teoretizata ca fiind un factor al motivului pentru care ţesuturile şi organele sunt implicate, dar aceasta nu este la fel în cazul tuturor femeilor cu sindromul de edem neural hiperalgezic simpatic”, explica dr. Andra Custură.
Stimularea sistemului nervos simpatic poate ajuta la eliminarea efectelor inflamatoarii. În acest caz, tratamentul cu amine simpatomimetice poate readuce la normal funcţia sistemului nervos. Însă acest remediu nu este atât de eficient în cazul persoanelor care moştenesc aceasta afecţiune de la părinţi.
