Tare amar este gustul răzbunării!

Nu mi-am cunoscut tatăl, dar nici n-am simțit nevoia. Mama e o ființă cu totul deosebită, am simțit asta de mică și m-am convins că e adevărat pe măsură ce am crescut. Am înțeles că trecutul e ceva dureros, de care nu vrea să-și amintească și cu atât mai puțin să vorbească, așa că i-am respectat dorința. Datorită mamei am devenit o femeie frumoasă, cu o personalitate bine definită, care știe ce vrea și știe să obțină ce vrea. Am fost liniștită atât timp cât în viața mamei a existat Liviu, un bărbat care părea să o iubească și să vrea s-o facă fericită. Nu m-au interesat niciodată detaliile vieții lui. Era o prezență agreabilă în casa noastră, mama îl iubea, era fericită cu el, restul nu conta.

Numai că, într-o noapte, când ei credeau că dorm, am auzit o discuție care m-a nedumerit și m-a pus pe gânduri. Am subînțeles că Liviu are familie, adică e însurat și are doi copii, o fată și un băiat, cam de vârsta mea, și că trebuie să pună capăt relației cu mama pentru că soția și copiii lui bănuiesc că le ascunde ceva și nu vrea să riște să-i piardă. Da, exact așa a spus, „nu vreau să risc să-i pierd”. Ciudat… II știam pe Liviu de ani de zile, nici prin minte nu mi-a trecut că e căsătorit, deși mă întrebam uneori de ce nu se mută definitiv la noi. Familia lui locuia în alt oraș, iar el ne vizita atunci când venea în deplasări la una dintre filialele firmei de care răspundea. Mi-am amintit că mama îl întrebase, la un moment dat, de ce n-a acceptat postul care i se oferise la noi în oraș, dar atunci am crezut că era vorba de cu totul altceva, nu mi-am imaginat că, de fapt, el avea o familie.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

După discuția aceea, Liviu a dispărut din viața noastră definitiv. Mama a încercat să-mi dea o explicație și să pretindă că nu suferă, dar știam că nu era așa. Mama n-ar fi acceptat în ruptul capului să sufăr din cauza ei. Așadar, și-a purtat suferința cu demnitate, iar mie mi-a fost greu să-i mărturisesc că știu adevărul. Dar mi-am propus să o răzbun. și ocazia nu a întârziat să apară. Mama își dorea enorm ca eu să fac facultate. Suferise toată viața din cauză că, fiind însărcinată, și-a abandonat studiile și s-a întors acasă la părinți. Așa că, pentru ea, visul de aur era ca fiica ei să ajungă să aibă o carieră și, firește, să fie fericită, să fie iubită. Prin urmare, a încercat să nu-mi arate cât de mult suferea pentru că o lăsam singură. S-a ținut tare până a plecat trenul, dar sunt convinsă că, după ce n-am mai putut-o vedea, a plâns pe săturate, pentru toate supărările pe care le adunase până atunci.

La București, ar fi trebuit să stau la o familie care nu avea copii și pe care mama o cunoscuse într-un concediu și păstrase legătura cu ea. Eu însă am preferat să stau la cămin, să pot avea libertate de mișcare, iar mama nu s-a opus. M-am descurcat bine de la bun început și m-am ales cu două colege de cameră pe gustul meu. Le-am mirosit imediat și bănuiesc că și ele pe mine. Toate trei aveam cu totul alte priorități decât școala, toate eram frumoase și descurcărețe, așa că nu ne-a fost deloc greu să obținem cea mai bună cameră, singura care avea balcon, să ne punem, pe banii noștri, ce-i drept, aer condiționat, să ne cumpărăm mașină de spălat, iar contra cost, femeia de serviciu ne făcea curat de două ori pe săptămână. De unde aveam bani? Manuela, care era de la Iași, cea mai frumoasă dintre noi, cunoștea un fotograf care lucra în publicitate și ne-a aranjat să apărem în tot felul de reclame străine, făcute de te-miri-cine în România, pentru că bugetul era mult mai mic decât oriunde în lume, iar figuranții erau plătiți mult mai prost. Dar pentru noi sumele erau chiar frumoase. Ne puteam permite să fim bine îmbrăcate, să ne satisfacem orice plăcere și uneori, de ce să mint?, să ne luăm examenele…

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Câteva luni de zile nu m-am preocupat prea mult de problema care mă frământa. Am vrut să mă asigur că lucrurile merg bine. Mi-am făcut mulți prieteni, în fiecare weekend eram invitate la o petrecere, așa că am putut afla tot ce mă interesa relativ ușor. Ce n-am găsit pe Google am aflat prin intermediul prietenilor mei, hackeri de mare clasă. Pe urmă, am trecut la elaborarea planului, în care le-am inclus și pe colegele mele. Trebuie să recunosc că planul era absolut diabolic, dar și ceea ce îi făcuse Liviu mamei nu era tocmai frumos.

Așadar, am luat-o încetul cu încetul, nu m-am grăbit. Mai întâi, am reușit să fim invitate la niște petreceri unde am cunoscut-o pe fiica lui Liviu, Mara, o fată destul de cumințică, pe care am avut grijă s-o dăm pe mâna lui Vali, un afemeiat fără margini, de care s-a îndrăgostit până peste cap, a rămas însărcinată, iar după ce i-a promis c-o ia de nevastă, a lăsat-o baltă. Sinceră să fiu, mi-a părut pentru ea, dar n-aveam ce face, trebuia să pot ajunge la Liviu, prin intermediul ei.

Mara era studentă în anul I și, ca să nu-și lase facultatea, maică-sa a apelat la o agenție de bone, de unde a angajat-o pe una dintre colegele mele de cameră, pe frumoasa Ileana, care și-a crescut cei doi frați gemeni mai mici, după ce mama ei s-a recăsătorit, și se pricepe, deci, mai bine ca oricine la creșterea și îngrijirea copiilor.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Cred că vă dați seama că Ileana trebuia să aibă grijă, în egală măsură, și de tatăl Marei, adică de Liviu. Am sfătuit-o să facă tot posibilul să-l seducă. Iar ei îi plăcea foarte mult să-și folosească farmecele, deși, atunci când o cunoșteai, ai fi zis că e un înger, roșea când o privea un bărbat, părea timidă și stătea mai tot timpul cu ochii plecați. Mai dificil era faptul că Ileana trebuia să se mute acolo și, cel puțin o vreme, nu ne-am mai prea putut vedea, dar ea mi-a promis că nu dă înapoi.

Ne trimiteam mesaje, vorbeam la telefon, iar pe ea o distra de minune să aibă grijă de ștrumfică, așa-l botezase pe bebeluș. Ca să mai atenuăm din porcăria pe care i-o făcusem Marei, Ileana i l-a prezentat pe fratele ei, un băiat foarte bun, care, după câteva vizite, a cerut-o pe Mara de soție și, în cele din urmă, toată lumea a fost fericită.

Următorul pe listă era fiul lui Liviu, Cosmin. De el am vrut să mă ocup eu. I-am sucit mințile destul de ușor, iar pe urmă l-am transformat într-un fel de cățeluș al meu. Se ținea după mine peste tot. și, evident, voia să se însoare cu mine. I-am spus că nu avem niciun motiv să ne grăbim, că vreau să-mi termin mai întâi facultatea și să fiu pe picioarele mele, că sunt genul de femeie căreia nu-i place să fie întreținută de un bărbat, bla, bla, bla. L-am îmbrobodit rău pe bietul băiat, ar fi făcut orice pentru mine. Mi-a promis că vorbește cu tatăl lui, să mă angajeze la firma unde el avea acum un post de conducere, unde puteam avea o leafă mare și tot felul de alte avantaje. Cosmin m-a invitat de multe ori să-i cunosc părinții, dar de fiecare am găsit câte un pretext să-l refuz. Trebuia să aștept până ce pica și Liviu în plasa Ilenei, abia atunci puteam da lucrurile în vileag.

Trebuie să recunosc că Ileana a avut ceva de muncit până ce Liviu i-a cedat. A folosit tot arsenalul ei de farmece și mai-mai să renunțe, la un moment dat. Ileana era puțin enervată, nu i se mai întâmplase așa ceva. Numai că, exact când se pregătea să iasă din scenă, soția lui Liviu a plecat să-și viziteze părinții și i-a luat cu ea pe Mara și pe copil, așa că Ileana putea acționa în voie. și atunci a marcat la poartă din prima, cum se spune. Au fost imortalizate din belșug scenele lor de amor, iar cu o zi înainte să se întoarcă soția lui, Ileana i-a spus lui Liviu că trebuie să-și găsească altă bonă, pentru că ea s-a plictisit să vadă de copil, că poate ea să-i recomande pe cineva.

— și cu noi ce se întâmplă? a întrebat-o el nedumerit.

— Care noi? a răspuns ea. Ce, tu credeai că m-am îndrăgostit de tine? Nici vorbă de așa ceva. Trecuse cam mult de când… mă înțelegi ce vreau să spun, nu pot sta prea mult pe uscat, așa suntem noi, moldovencele, focoase, și, cum nu mai era nimeni prin preajmă, te-am acceptat și pe tine, dar asta nu înseamnă nimic. Sport, atât și nimic mai mult. Doar nu vrei să-mi spui că te-ai îndrăgostit? Ar fi păcat de tine, să știi. Eu țintesc foarte sus. Tu ai familie, greutăți. Mie îmi trebuie un bărbat fără obligații și plin de bani, ceea ce nu e cazul tău. și nu sunt obișnuită nici să fac opere de caritate, crede-mă, nu-mi permit. E de ajuns că, din când în când, până prind câte un pește mare în undiță, trebuie să fac pe bona.

Am râs cu lacrimi când mi-a povestit Ileana cât de uluit a fost Liviu auzind-o. Furia mea a crescut și mai mult, firește, pentru că Liviu se îndrăgostise de Ileana cu adevărat. O părăsise pe mama fără scrupule, și acum se îndrăgostise de o fată de vârsta fiicei lui. îmi făcea scârbă, pur și simplu. Mi-am spus că e momentul să intru și eu în scenă. Liviu îi propusese Ilenei s-o instaleze într-un apartament și să suporte el toate cheltuielile, doar-doar Ileana va accepta să se mai vadă. Am instruit-o pe Ileana să-l țină cât mai mult în șah, voiam să-l lăsăm fără bani, dacă era posibil, și pe urmă să dăm totul în vileag, adică să-i trimitem pozele nevestisii.

Mai era însă un punct în plan. Eu am continuat să mă văd cu Cosmin și, după ce i-am dat verde Ilenei să se mute în apartament pe banii lui Liviu, dar să nu mai accepte să se culce cu el sub niciun motiv, într-o duminică, la prânz, am acceptat ca eu și Cosmin să luăm masa cu părinții lui. M-am îmbrăcat elegant, m-am machiat și am încercat să fiu cât mai schimbată posibil, să nu-i fie ușor lui Liviu să mă recunoască. Arătam cu totul altfel decât mă știa el. Liviu era foarte preocupat de problema lui cu Ileana, părea extrem de absent, a fost amabil cu mine, dar nu m-a recunoscut. La început, m-a enervat asta, dar pe urmă mi-am spus că poate așa e mai

bine, că poate ar trebui să accept propunerea lui Cosmin, iar când vom ajunge la starea civilă, unde va veni și mama, firește, să dăm lucrurile pe față. Numai că nici asta nu mi se părea o soluție prea bună, pentru că știam că mama n-ar fi acceptat așa ceva în ruptul capului. Era o ființă prea discretă și civilizată ca să se preteze la jocul meu și nici s-o aduc acolo, fără să știe nimic, nu-mi puteam permite. Așa că a trebuit să mai amân o vreme, până îmi venea altă idee.

Ileana era tot mai exasperată de insistențele lui Liviu.

— Am făcut-o pentru tine, dar acum vreau să mă lase în pace, mă scoate din minți. Trebuie să-ți vină altă idee, eu nu mai pot.

Am înțeles-o. De curând, Ileana chiar găsise pe cineva, un bărbat care îi plăcea, și voia să se mărite cu el. Făcuse deja destule pentru mine, n-o puteam forța la mai mult. Mi-a venit o idee oribilă, dar n-am avut încotro. N-am vrut s-o mai implic în răzbunarea mea pe niciuna din ele. I-am cerut Ilenei cheile de la apartamentul unde pasămite stătea pe banii lui Liviu, deși ea nu mai dăduse pe acolo de o bună bucată de vreme, am rugat-o să-l sune pe Liviu și să-l convoace acolo la o anumită oră, iar eu l-am sunat pe Cosmin și l-am chemat acolo puțin mai târziu.

Când a venit Liviu, mi-am pus o mască de creme pe față, m-am îmbrăcat ca Ileana și am încercat să vorbesc exact ca ea. Fericit că acceptase în sfârșit să-l primească, Liviu nu și-a dat seama că nu sunt ea. Purtam niște desuuri extrem de sexi, cumpărate de el, și pe deasupra, un halat transparent. Am încercat să lungesc lucrurile până ce s-a auzit soneria și a apărut și Cosmin, care m-a recunoscut imediat. Liviu a înmărmurit, iar Cosmin stătea în mijlocul încăperii fără să poată scoate un cuvânt. M-am dus la baie și m-am spălat pe față. Abia atunci Liviu s-a dezmeticit, a văzut că nu sunt Ileana, dar tot nu m-a recunoscut. Eu fierbeam de furie. Nu puteam pricepe cum de m-a uitat atât de repede, după ce fusese la noi în casă ani la rând.

— Ce faci aici, tată? a întrebat cu voce stinsă Cosmin.

— Nu e deloc ce crezi, să știi. E o neînțelegere la mijloc. Mi-au jucat o farsă. Cine ești tu? m-a întrebat nedumerit.

— Chiar nu mă recunoști? Ia uită-te mai bine!

— Tu, aici? Ce-nseamnă jocul ăsta prostesc?

— Mai ai neobrăzarea să întrebi? Ai uitat ce i-ai făcut mamei?

— Maică-ta știe ce faci? Ne-am despărțit pentru că așa am crezut amândoi că e mai bine, mai ales pentru tine. Nu am vrut eu s-o părăsesc, ea mi-a cerut să plec. Iar tu ai vrut să te răzbuni pe mine? Am iubit-o pe maică-ta, să știi.

— și pe Ileana o iubești, nu?

— O cunoști pe Ileana?

— E prietena mea!

— Ești bolnavă, să știi, ai mintea bolnavă! Ce joc malefic ai pus la cale? Voiai să mă distrugi? Crezi că, dacă mă distrugi pe mine, mama ta va fi mai fericită? Pe ea ai întrebat-o? Da, îmi place foarte mult Ileana, e veselă, plină de viață. Eu și soția mea avem vieți separate de mult. Ai încurcat totul și ai făcut numai rău. Cum ai putut să-ți bați joc și de Cosmin? E un băiat minunat.

— Nu mă iubești, nu-i așa? a spus Cosmin privindu-mă. Tata are dreptate, ți-ai bătut joc de noi toți. Chiar că ești bolnavă!

M-au lăsat acolo și au plecat amândoi. Amară victorie, nu? Am izbucnit într-un plâns isteric. Mă întrebam cu groază ce mă fac dacă află mama ce-am făcut. Am auzit o discuție și am înțeles ce am vrut eu. Mama renunțase, de fapt, la Liviu de dragul meu, din motivele ei, numai de ea știute. Iar eu… am crezut că sunt Dumnezeu și am dreptul să pedepsesc niște oameni… nevinovați.

Când, de fapt, m-am pedepsit pe mine. M-am folosit de prietenele mele, am fost mânată numai de ură, iar această ură mi-a mutilat sufletul. și, dintr-odată, m-am trezit singură.

Povestea de viață prezentată în acest material este ficțională. Unele întâmplări sunt inspirate din viața reală, dar numele personajelor și anumite aspecte au fost modificate.

Urmărește-ne pe Google News