Țări cu familii regale în 2024
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Familiile regale au reprezentat de-a lungul timpului nu doar puterea politică, ci și continuitatea, unitatea și identitatea națională a unei țări. Cu o istorie ce depășește în unele cazuri un mileniu, familiile regale continuă să joace un rol important în lumea modernă, deși rolurile lor politice au fost reduse în multe părți ale lumii. Chiar și în contextul actual, când multe monarhii au devenit constituționale, familiile regale continuă să fie o prezență importantă, fiind adevărate embleme ale istoriei, tradițiilor și identității naționale ale țărilor pe care le reprezintă.
Cuprins:
Ce este o familie regală
Termenul de familie regală se referă la un grup de persoane care aparțin unei dinastii suverane, cu drepturi de conducere istorice și care au, de obicei, o legătură cu monarhia dintr-o anumită țară. De-a lungul istoriei, aceste familii au ocupat prin statutul lor roluri semnificative în formarea și conducerea anumitor națiuni. O familie regală include de regulă monarhul în exercițiu, soțul/soția monarhului, soții supraviețuitori ai unui monarh decedat, copiii, nepoții, frații, surorile și verii paterni ai suveranului în exercițiu.
În unele cazuri, calitatea de membru al unei familii regale se poate extinde la strănepoți și la descendenții mai îndepărtați. Chiar și în zilele noastre, când multe dintre monarhii au devenit constituționale și au pierdut o mare parte din puterea lor politică, familiile regale continuă să dețină un rol important în viața publică, culturală și diplomatică a națiunilor. O dinastie este uneori denumită „Casa de...” (n.n. – Casa de Hohenzolern), potrivit enciclopediei online Wikipedia.
Ce este monarhia
Monarhia este un sistem politic bazat pe suveranitatea sau domnia indivizibilă a unei singure persoane. Acest termen se aplică statelor în care autoritatea supremă este conferită unui monarh, acel conducător care funcționează ca un șef de stat, își obține poziția prin ereditate și, totodată, deține fie un rol simbolic, fie pe cel de lider politic activ. Majoritatea monarhiilor permit succesiunea masculină, de obicei din tată în fiu.
Monarhia presupune nu doar o organizare politico-administrativă, ci și o „societate de curte”, un termen care a fost inventat de sociologul german Norbert Elias în secolul al XX-lea pentru a desemna diverse grupuri de nobili care sunt legate de o dinastie monarhică (sau casă regală) printr-o serie de legături de sânge albastru. În lume există în prezent 26 de dinastii suverane active care conduc 43 de monarhii.
Familia Regală Română
Familia Regală a României a fost întemeiată de către Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Acesta devenea la 10 mai 1866 domnitorul Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, după abdicarea forțată a lui Alexandru Ioan Cuza, în urma unei lovituri de stat. El a apăstra titlul de domnitor până în 1881 când, după ce România și-a câștigat independenţa faţă de Imperiul Otoman în urma Războiului de Independență de la 1877-1878, a fost proclamat ca prim rege al României.
Imediat, a fost statuată noua linie succesorală a prin „Pactul de familie”, prin care succesiunea tronului urma să fie încredinţată coborâtorilor pe linie bărbătească începând de la cel mai în vârstă dintre fraţii lui Carol I, Leopold, sau coborâtorilor acestora. Cum acesta a refuzat, regele l-a desemnat ca moștenitor al tronului pe Ferdinand, cel de-al doilea fiu al lui Leopold.
Carol I s-a aflat pe tronul României până în toamna anului 1914, atunci când a trecut la cele veșnice, la vârsta de 75 de ani, cu puțin timp înainte ca România să intre în Primul Război Mondial. În conformitate cu prevederile Pactului de Familie, Ferdinand a devenit rege al României la 11 octombrie 1914, iar fiul acestuia, Carol al II-lea, devenea principe moștenitor.
După război, în urma prăbuşirii Imperiului ţarist, Ferdinand I a îndeplinit visul tuturor românilor prin unirea succesivă a Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România, iar la 15 octombrie 1922, avea să fie încoronat rege al tuturor românilor alături de Regina Maria. Regele Ferdinand I a domnit până la 20 iulie 1927, când s-a stins la vârsta de 62 de ani.
Următorul succesor pe tronul României avea să fie Carol al II-lea, regele român despre care s-au scris cele mai multe monografii. El a renunțat în trei rânduri la prerogativele de moștenitor al Coroanei, iar în ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta decizia definitivă de renunţare a lui Carol, iar principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului.
Mihai I a devenit prima dată rege al României în anul 1927, însă deoarece avea doar 6 ani și nu putea guverna, a fost nevoie să se înființeze o așa-numită Regență. După trei ani, deși încă se afla în exil, Carol și-a manifestat interesul faţă de Coroană. La 8 iunie 1930, a fost proclamat rege al României, iar fiul său Mihai a primit titlul onorofic de Mare Voievod de Alba Iulia. Domnia lui Carol a durat până în 1940 când, în contextul pierderii unor teritorii importante ca Basarabia, Bucovina, nordul Transilvaniei și Cadrilaterul, i-a acordat puteri discreționare generalului Ion Antonescu. Acesta a fost învestit prim-ministru cu puteri depline în stat, iar Carol a fost nevoit să abdice – de această dată definitiv - în favoarea fiului său și să plece din nou în exil.
Mihai I a fost readus pe tron la 6 septembrie 1940, însă depunerea jurământului ca rege a fost mai degrabă o formalitate deoarece puterea reală era deținută de Antonescu. Domnia lui Mihai a durat până în decembrie 1947, când a fost forțat să abdice, marcând sfârșitul monarhiei în România și începutul regimului comunist. În prezent, Custodele Coroanei este Majestatea Sa Margareta, fiica cea mare a Regelui Mihai. Deși România este acum o republică, Familia Regală Română joacă un rol cultural și simbolic în viața țării noastre, fiind implicată în numeroase acte caritabile și având o prezență notabilă în evenimentele publice și internaționale.
Câte familii regale există în 2024
În momentul de față, din totalul de 194 de state recunoscute oficial la nivel global, în 41 există monarhii. Douăsprezece dintre acestea se află în Europa, iar restul sunt în Africa, Orientul Mijlociu, Asia și în Caraibe. Un statut aparte îl are Casa Windsor, adică Familia Regală Britanică, probabil cea mai cunoscută familie regală la nivel global.
Suveranul Charles al III-lea, care a devenit rege la 8 septembrie 2022 după decesul mamei sale, regina Elisabeta a II-a, este recunoscut ca monarh de alte 14 națiuni din Commonwealth, inclusiv Australia, Noua Zeelandă, Canada și mai multe țări din zona Caraibelor, potrivit DW.com.
În același timp, Japonia este singurul imperiu din lume, deși împăratul nipon - „Tennō” (n.n. – suveranul ceresc) are atribuții pur ceremoniale în democrația țării. În șase țări, monarhul, șeicul sau emirul este liderul absolut, fără control parlamentar sau judiciar (Brunei, Oman, Qatar, Arabia Saudită, Eswatini - fostul Swaziland și statul enclavă Vatican).
În schimb, în alte țări ca Iordania sau Maroc, regele are o putere politică determinată prin constituție. De asemenea, în Malaezia există singura monarhie electivă majoră, care este determinată de sultanii din cele nouă provincii ale țării. În Emiratele Arabe Unite, funcția de șef al statului este asigurată prin rotație de emiri, conducătorii autoritari ai principatelor respective.
Titlul de monarh este echivalent cu averi uriașe. Astfel, cel mai bogat rege din lume, Rama Vajiralongkorn din Thailanda, are o avere estimată între 30 și 43 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor revistelor americane de afaceri, citate de DW.com. În Europa, cel mai bogat prinț este Hans-Adam al II-lea al Liechtensteinului, cu o avere de aproximativ 3,5 miliarde de dolari. Spre comparație, Regele Charles al III-lea al Marii Britanii are o avere de 1,8 miliarde de dolari.
Ce țări au familii regale în 2024
Practica căsătoriilor între membri ai caselor regale datează de secole și este făcută pentru a se menține puterea și pentru a proteja dinastiile. Monarhia britanică este cea mai veche, având o continuitate de aproximativ 1.200 de ani.
De asemenea, monarhia norvegiană are o istorie și mai îndelungată, care a început în anul 872 d.Hr., însă nu a avut continuitate, relatează site-ul Country&townhouse.com. Așa cum spuneam anterior, în prezent există 41 de case regale, dintre care 12 în Europa. În afară de acestea, mai există și două sisteme atipice, și anume Vatican și Andorra. Tehnic vorbind, micuțul stat-enclavă din Roma este o monarhie electivă, care este condusă de un papă.
De asemenea, microstatul Andorra, a șasea cea mai mică țară din Europa, cu o suprafață de 468 km², este condus de „co-prinți”, un sistem care datează încă din anul 1278. Totuși, aceasta nu este o monarhie în termenii pe care îi știm cu toții astăzi. Episcopul de Urgell, Joan-Enric Vives i Sicília, și președintele francez Emmanuel Macron conduc împreună națiunea. Iată mai jos lista cu monarhiile actuale, potrivit Worldpopulationreview.com:
- Oman - Sultanul Haitham bin Tariq Al Said
- Monaco - Prințul suveran Albert al II-lea Grimaldi
- Danemarca - Regina Margrethe a II-a Glücksburg
- Olanda - Regele Willem-Alexander Orange-Nassau
- Thailanda - Regele Vajiralongkorn Chakri
- Tonga - Regele Tupou VI Tupou
- Arabia Saudită - Regele Salman bin Abdulaziz Al Saud
- Belgia - Regele Filip Saxa-Coburg și Gotha
- Cambodgia - Regele Norodom Sihamoni Norodom
- Eswatini - Regele Mswati III Dlamini
- Maroc - Regele Mohammed al VI-lea Alawi
- Lesotho - Regele Letsie III Moshesh
- Bhutan - Regele Jigme Khesar Namgyel Wangchuck
- Norvegia - Regele Harald V Glücksburg
- Bahrain - Regele Hamad bin Isa Al Khalifa
- Spania - Regele Felipe al VI-lea Borbon-Anjou
- Regatul Unit - Regele Charles al III-lea Windsor
- Canada - Regele Charles al III-lea Windsor
- Australia - Regele Charles al III-lea Windsor
- Papua N. Guinee - Regele Charles al III-lea Windsor
- Noua Zeelandă - Regele Charles al III-lea Windsor
- Jamaica - Regele Charles al III-lea Windsor
- Insulele Solomon - Regele Charles al III-lea Windsor
- Belize - Regele Charles al III-lea Windsor
- Bahamas - Regele Charles al III-lea Windsor
- Santa Lucia - Regele Charles al III-lea Windsor
- Grenada - Regele Charles al III-lea Windsor
- St. Vincent & Grenadine - Regele Charles al III-lea Windsor
- Antigua și Barbuda - Regele Charles al III-lea Windsor
- St. Kitts & Nevis - Regele Charles al III-lea Windsor
- Tuvalu - Regele Charles al III-lea Windsor
- Suedia - Regele Carl al XVI-lea Gustav Bernardotte
- Malaezia - Regele Abdullah Sultan Ahmad Shah Bendahara
- Iordania - Regele Abdullah al II-lea Hāshim
- Brunei - Hassanal Bolkiah Bolkiah
- Liechtenstein - Hans-Adam II Liechtenstein
- Luxemburg - Marele Duce Henri Luxemburg-Nassau
- Japonia - Împăratul Naruhito Yamato
- Qatar - Emirul Tamim bin Hamad Al Thani
- Kuweit - Emir Nawaf Al-Ahmad Al Sabah
- Emiratele Arabe Unite - Al Nahyan Mohamed bin Zayed Al Nahyan
Foto: Shutterstock.com
Michali 16.10.2024, 13:39
Și ce anume muncesc aceștia de sunt așa de bogați? Ce meserii așa bănoase au? Trăiesc pe spatele populațiilor din taxe și impozite. Trântori, căpușe etc. Ăștia nu știu să facă nimic. Trăiesc în huzur pe spatele fraierilor care poate ar vrea sa scape de ei , dar nu pot