Teatru. Mare, mic. Iar mare, iar mic. Mic pentru o vreme. Apoi din nou mare

Marionetele printate 3D din spectacolul inspirat de povestea lui Charles Perrault, pe care și el a preluat-o, de fapt, de la Gabrielle-Suzanne de Villeneuve, o scriitoare de pe la 1740, au și ele acel factor de paranormal. 

Frumoasa și-a găsit cumva identitatea vizuală între un elf unghiular și o stafie foarte, foarte subțire, Bestia nu seamănă deloc cu animalul blănos și plin de pectorali cu care ne-a obișnuit Disney, ci s-a vârât mai degrabă într-o creatură ancestrală vecină cu vechii dinozauri (doar că mai plăpând și mai ușor de iubit). S-a vârât, de asemenea, în zidurile castelului său misterios, impregnând fiecare odaie cu temperamentul său năbădăios, dar și cu bunătatea sa nemărginită.

Scena se învârte halucinant, decorul se schimbă inexplicabil: un act de magie a tehnicii

Iar măgărușul – personaj de bază în adaptarea lui Andrei Dósa – e, de fapt, o secțiune transversală a animalului: vezi din el și nu vezi, e glumă sau nu, e un mic experiment de zoologie aplicată, o altă prezență fantomatică, dar cu priză enormă la copiii din sală.

Scena rotativă pe care personajele își spun povestea schimbă dinamic un cadru cu altul: casa modestă a Frumoasei și a familiei ei, castelul Bestiei, cu dormitoare, saloane luxoase și locuitori dintre cei mai încărcați de magici, dar mai ales pădurea iernatică, unde cei ce trec prin ea se pierd pentru totdeauna ca să se regăsească, într-o formă superioară, la final – forma iubirii necondiționate de aparențe și a acceptării care depășește urâțenia sau furia.

Pădurea „în care toți copacii arată la fel” este locul în care personajele se dedublează (marionetele devin la propriu varianta lor diminuată), sunt mai mici, mai fragile, supuse stihiilor unei naturi potrivnice și unei rătăciri singuratice și neputincioase, care uneori însă pare mai ușor de dus dacă ai lângă tine un prieten. 

Sau măcar versiunea lui micșorată

Victor Rebengiuc și-a împrumutat vocea celui ce leagă povestea, de undeva din afara lumii extrapământene de pe scenă și a publicului – atenție, spectacolul poate fi oricând vizionat și de oamenii mari, cunoașteți esența copilului dinlăuntrul nostru, vă garantez că va fi foarte atent la energia de pe scenă! 

Iar textul conține câteva adevărate „teaching moments” pentru micii spectatori, dincolo de generozitate, empatie și bunătate – mici lecții ca la școală, ascunse sub voalul delicat al jocului și ghidușiei, cu ajutorul unei atingeri necesare de tehnologie care se contopește la fix cu irealul și candoarea basmului.   

Mesajul se face clar înțeles din text, din gesturile expresive, parcă desprinse dintr-un vis, ale marionetelor: poți înțelege pe cei care nu-ți seamănă dacă îți deschizi sufletul, te vei schimba când ești iubit și când vei izbuti să te ierți. Ascunzi în tine o prințesă sau un prinț, oricine ai fi. 

Frumoasa și Bestia

Teatrul de Animație ȚăndăricăRegia: Bobi Pricop
Adaptarea: Andrei Dósa
Scenografia: Oana Micu
Asistent regie: Octavian Szalad
Asistent scenografie: Bogdan Dobre
Asistent costume: Lucian Rusu
Marionete: Oana Micu și Claudiu Ionescu
Muzica originală: Eduard Gabia
Lighting design: Costi Baciu
Cu: Mona Toncu, Simina Constantin, Ruxandra Ștefănescu, Gabriel Apostol, Florin Mititelu, George Simian
Vocea povestitorului: Victor Rebengiuc
Foto: Andrei Roșianu
Vârsta: 4+
Durata: 70 minute

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE