Care sunt tipurile de materiale textile folosite în confecţii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tipurile de materiale textile care se folosesc în industria confecțiilor s-au schimbat mult de-a lungul vremii și, pe măsură ce tehnologia a evoluat, numărul de fibre textile și proprietățile acestora s-au modificat semnificativ. Descoperă care sunt principalele materiale textile folosite în confecții și un scurt istoric al acestei industrii:
Cuprins:
- Evoluția materialelor și fibrelor textile - scurt istoric
- Tipuri de materiale textile folosite în confecții
- Tipuri de materiale textile - clasificare după sursă
- Clasificarea fibrelor textile în funcție de utilitatea lor
- Clasificarea fibrelor textile în funcție de termoplasticitate
- Clasificarea fibrelor și materialelor textile în funcție de capacitatea lor de absorbție
Evoluția materialelor și fibrelor textile - scurt istoric
Utilizarea fibrelor textile pentru îmbrăcăminte datează din cele mai vechi timpuri. Îmbrăcămintea a apărut nu în scop estetic, ci pentru protecție împotriva frigului, căldurii, ploii, prafului etc. Folosirea de fibre și materiale textile în îmbrăcăminte datează din anii 5000–4500 î.Hr., când se foloseau cânepa, inul, bumbacul, mătasea.
Până la Revoluția Industrială, fibrele textile erau toate naturale. Secolele al XVIII-lea și al XIX-lea au fost martorii unei epoci de revoluție industrială, când au apărut și mașinile pentru prelucrarea și utilizrea fibrelor în confecții.
Treptat, odată cu introducerea fibrelor regenerabile cum ar fi raionul de vâscoză și mai târziu fibrele sintetice precum nailonul și poliesterul, monopolul fibrelor naturale s-a redus semnificativ. De asemenea, s-a creat o competiție pentru fibre noi și unice și dezvoltarea unei industrii tot mai mari.
Conceptul de fibre din surse regenerabile și sintetice a indus o nouă dimensiune activității de cercetare pentru dezvoltarea de noi fibre.
Industria textilă în România
Istoria industriei textile din România își are originile în anii 1600, odată cu înființarea breslelor țesătorilor în Moldova, Muntenia și Transilvania, când se deschid mici ateliere în care fac haine, covoare, pături și ștergare.
În perioada regimului comunist, România avea cea mai mare capacitate de producție din întreg Blocul de Est, după Rusia. Industria confecțiilor textile a cunoscut un declin din 1989 în principal din cauza gradului mai ridicat de concurență din alte țări precum Turcia, China, India, Pakistan, Thailanda și Mexic.
Între 2007-2017, 135.000 de locuri de muncă au fost pierdute în industria textilă a României ca urmare a concurenței în creștere, atât din interiorul UE, cât și din Asia. Alți factori au inclus criza financiară și creșterile de TVA despre care s-a spus că descurajează investițiile străine. Totuși, în 2019, aproximativ 148.000 de oameni erau angajați în textile și confecții, în România.
Datele arată că în 2018, România a exportat materiale textile și confecții în valoare de 0,8 milioane de euro și a important în valoare de 1,5 milioane de euro. Principalele țări din care sunt importate textile și articole de îmbrăcăminte sunt Italia, Polonia, Marea Britanie, Germania, Spania. Principalele țări către care România exportă textile și confecții sunt Italia, Franța, Germania, Austria, Macedonia, Moldova.
Tipuri de materiale textile folosite în confecții
Multe tipuri de țesături textile moderne, produse atât din materiale tradiționale, cât și din materiale sintetice, sunt adesea clasificate în funcție de structură.
Metodele convenționale de țesut și tricotat sunt în prezent principalele tehnici de fabricare a textilelor, dar metodele mai noi de confecție sunt acceptate și pot înlocui anumite produse vechi, deoarece costurile textilelor convenționale continuă să crească și progresele tehnologice rapide dezvoltă continuu noi materiale.
Țesăturile textile sunt clasificate după multe criterii.Flexibilitatea și rezistența sunt, în general, cerințe majore, iar țesăturile industriale trebuie să îndeplinească specificații de lățime, greutate pe unitate de suprafață, țesătură și structură a firului, rezistență și alungire, aciditate sau alcalinitate, grosime și porozitate.
Tipuri de materiale textile - clasificare după sursă
Principalele fibre naturale prezente în jurul nostru din surse vegetale și naturale. Există aproximativ 15 fibre naturale importante disponibile pentru procesare și transformare în țesături.
Tipuri de materiale textile din fibre vegetale
- Bumbac: bumbacul este cea mai utilizată fibră naturală și constă din celuloză pură. Este produs în China, Brazilia, India, Pakistan, SUA și Uzbekistan.
- Inul: Inul este o fibră lignocelulozică, prezentă mai ales în Uniunea Europeană. Această fibră este folosită mai ales la fabricarea lenjeriei.
- Cânepă: Cânepa este, de asemenea, o fibră lignocelulozică cu o cantitate mică de lignină. Cel mai mare producător mondial de fibre de cânepă este China.
- Iuta: Iuta este cea mai puternică fibră vegetală din India și Bangladesh. Este, de asemenea, o fibră lignocelulozică.
- Ramie: Ramie este, de asemenea, o fibră lignocelulozică, disponibilă în principal în China și Brazilia. Este cunoscută și sub numele de iarbă de China, cu un luciu mătăsos și o elasticitate mai bună.
- Sisal: Sisalul este o fibră de frunze tare și mai grosieră, disponibilă în principal în Brazilia, Tanzania și Kenya.
- Abaca: Abaca este o fibră din frunze, cunoscută și sub numele de cânepă de manila, extrasă din teaca frunzelor din jurul trunchiului textilelor Musa. Cel mai mare producător de fibre din lume este Filipine. Conținutul de lignină din fibră este de aproximativ 15%.
- Nucă de cocos: Nuca de cocos este o fibră tare, scurtă și grosieră extrasă din coaja de nucă de cocos. Este prezentă mai ales în India, Sri Lanka, Filipine, Vietnam, Indonezia și Brazilia. Această fibră conține cea mai mare cantitate de lignină, ceea ce o face mai puternică, dar mai puțin flexibilă.
Tipuri de materiale textile din fibre animale
- Lână: Lâna este cea mai importantă fibră proteică. Este prima fibră de la un animal domestic, produsă în principal în Australia, Noua Zeelandă, China, Iran, Argentina și Marea Britanie.
- Lâna de Alpaca: Lâna de Alpaca este o fibră ce provine de la Lama Pocos. Această fibră vine în aproximativ 22 de culori naturale, produse în principal în Peru, America de Nord, Australia și Noua Zeelandă. Este mai puternic decât fibra de lână tradițională.
- Angora: Angora este o fibră din blana de iepure, foarte moale, fină și mătăsoasă. 90% din fibră este produsă în China. Țesătura Angora este foarte potrivită pentru îmbrăcămintea termică.
- Păr de cămilă: Părul de cămilă este disponibil de la cele două specii de cămile bactriane cu cocoșă, prezente în cea mai mare parte în gospodăriile nomade din Mongolia și Mongolia interioară, China. Este cea mai moale și premium fibră naturală de păr.
- Fibră de cașmir: Fibra de cașmir provine de la caprele Kashmir, din China, Australia, India, Pakistan, Noua Zeelandă, Turcia și SUA. Este o fibră considerată de lux și scumpă.
- Fibră Mohair: Fibra Mohair este produsă din blana caprei Angora, disponibilă în Africa de Sud. Este o fibră netedă și strălucitoare.
- Mătase: Mătasea este fibra filamentară naturală, cu luciu ridicat, produsă în principal în China, Brazilia, India, Thailanda și Vietnam.
- Piele -cel mai frecvent porc, oaie sau vacă.
Tipuri de materiale textile din fibre sintetice
- Poliamidele sunt un grup de fibre sintetice, dintre care cel mai cunoscut este nylonul.
- Mătase sintetică sau rayon - Rezistentă și cu o putere mare de absorbție
- Vâscoza - se folosește pentru bluze, rochii, tricouri. Este plăcută la atingere, ușor de purtat și foarte versatilă.
- Acrilul - Este o fibră sintetică obținută din polimer, pe bază de petrol.
- Elastanul. Se folosește de fiecare dată în combinație cu alte fibre, pentru a le conferi elasticitate. .
- Poliesterul. Este un material frecvent utilizat în industria vestimentară. Este mixat, de cele mai multe ori, cu nylonul și cu bumbacul.
- Polipropilena Este foarte apreciată pentru proprietățile sale antibacteriene. Aceasta este, de fapt, un termoplastic folosit pentru confecționarea costumelor de baie, a lenjeriei de corp, a șosetelor.
Clasificarea fibrelor textile în funcție de utilitatea lor
Fibrele textile pot fi clasificate în linii mari în două tipuri:
- Fibre textile majore - Fibrele textile majore sunt cele care sunt utilizate pe scară largă ca textile de către industria textilă, de exemplu, bumbac, lână, mătase, iută, raion, viscoză, acetat, nailon, poliester etc.
- Fibrele textile minore sunt cele care sunt utilizate într-o măsură mult mai mică ca textile (de către industria textilă), de ex. fibre de banană, fibre de abaca, fibre de azbest, fibre de bambus, fibre de soia, fibre de frunze de ananas, fibre metalice, lapte pentru fibre de cazeină, fibre de alginat, cauciuc etc.
Clasificarea fibrelor textile în funcție de termoplasticitate
Această proprietate a termoplasticității este folosită pentru a conferi stabilitate dimensională. De asemenea, această calitate este folosită pentru a transforma aceste fibre într-un nou tip de țesături sau materiale textile cum ar fi țesăturile texturate.
Fibrele textile pot fi clasificate în două tipuri, după criteriul termoplasticității:
- Tip termoplastic - Tipurile termoplastice sunt cele care sunt deformabile prin căldură și presiune, fără modificări chimice însoțitoare. Acest lucru sugerează că tipurile de fibre termoplastice pot fi modelate prin căldură.
- Tip non-termoplastic - Majoritatea fibrelor sintetice au proprietăți termoplastice. Raionul acetat regenerat se poate topi atunci când este călcat la cald, iar fibrele de clorură de polivinil (PVC) sunt cele mai sensibile la căldură. Unele fibre sintetice au proprietăți termoplastice care sunt mai pronunțate decât cele ale acetatului, în special poliamidă și poliester.
Clasificarea fibrelor și materialelor textile în funcție de capacitatea lor de absorbție
Din punct de vedere al prelucrării diferitelor fibre, capacitatea de a se înălbi, merceriza, vopsi și de a da diferite finisaje folosind substanțe chimice materialelor textile depinde cu succes de capacitatea de acestora de a absorbi umiditatea.
- Fibrele care absorb umezeala se numesc fibre higroscopice sau hidrofile. Fibrele hidrofile se caracterizează prin prezența grupărilor hidrofile care atrag apa. De exemplu, toate fibrele naturale au grupuri în moleculele lor care atrag apa. Absorbția de umiditate a fibrelor hidrofile este mai mare decât a fibrelor hidrofobe.
- Fibrele hidrofobe sunt cele care nu absorb ușor umezeala. Toate fibrele sintetice, produse până acum, conțin foarte puține grupuri de molecule de atragere a apei. Absența grupurilor care atrag apa explică absorbția scăzută a umidității (sursă - textilelearner.net)
