Cărți pentru vacanța de vară 2023

„Epoca viciului” – Un thriller social cum probabil n-ați mai întâlnit

Apărut în 2023 și tradus imediat la editura Litera, „Epoca viciului” este un roman de aventuri greu de asemuit cu ceva. S-a mai publicat așa ceva la noi? Pe scena internațională, unde a făcut senzație, a fost denumit, generic, thriller, dar e, în fond, un thriller social.

Deepti Kapoor, indiancă născută în Uttar Pradesh și care locuiește acum în Portugalia, descrie peisajul uman și instituțional al țării sale într-un fel accesibil, atractiv și greu de abandonat. De aici una dintre premierele cărții pentru cititorul român, care se vede racordat convingător la o civilizație îndepărtată, străină. 

Uttar Pradesh, loc unde curge, prin venele cărții, o parte a acțiunii, este un stat cu 200 de milioane de locuitori. Dacă ar fi o țară, ar fi a opta a lumii, cu o populație mai numeroasă decât Rusia, Mexic sau Japonia. 

Imaginați-vă ce mize financiare și politice există într-o astfel de provincie și ce efecte are corupția. Și este doar unul dintre cele 28 de state ale Indiei.  

„Epoca viciului” conține o doză aproape interzisă de suspans. E un vertij, însă literar descris și care are pretenția de a oglindi mult mai mult decât eterna poveste a unui copil sărac. Puștiul, eroul principal, a devenit omul de încredere al fiului unei familii bogate, brutale și gata să radă tot ce stă în fața propriei lipse de control. 

Voluminos la cele 656 de pagini, romanul se citește spectaculos de ușor, probabil că așa ar suna o recenzie-test dacă am vorbi nu despre o carte, ci despre o marcă de telefon. 

Șansa cărții lui Deepti Kapoor a fost și aceea de a ajunge în România la un traducător, Bogdan Perdivară, a cărei tălmăcire probează mult respect pentru stilul autoarei. Perdivară, cu reușite remarcabile și în traducerea lucrărilor de Colum McCann sau Gillian Flynn, participă, silențios, dar decisiv, la succesul acestei cărți. Ce a făcut traducătorul e inaccesibil, cel puțin deocamdată, oricărei forme de IA. 

Poate că vom ajunge și noi să trecem numele traducătorului pe copertă. Așa cum, de pildă, pe extraordinara copertă a ediției în limbă engleză a lui „Solenoid” de Mircea Cărtărescu, apare numele traducătorului Sean Cotter, respectatul profesor de la Universitatea din Texas. 

„Churchill și Orwell – Lupta pentru libertate” – Chiar, putem trăi fără libertate?

Humanitas a adus la timp cartea lui Thomas E. Ricks. La timp, pentru că „libertatea” a ajuns un alibi perfect pentru adversarii ei. 

Țesătura istorică a cărții, cu biografiile și, mai ales, cu faptele celor două personalități alăturate, arată că, de fapt, libertatea înseamnă cu totul altceva: e alegere asumată și apărată apoi sistematic. 

Poate că se va inventa o libertate fără Parlamente, fără ca presa să scrie liber despre ceea ce descoperă, fără respectul pentru economie și competență, dar ar fi ceva cu totul nou. 

Să bagi pe un capăt al țevii lipsă de reguli, dispreț pentru idei, prostie și răutate cât încape și să obții libertate și o viață bună pentru cât mai mulți dintre oameni, asta e o promisiune prea bună pentru a fi adevărată. În fața acestor iluzii s-au ridicat atât Churchill, cât și Orwell. Fiecare cu mijloacele sale, de multe ori divergente. 

În comun, cei doi au avut însă convingerea la care volumul lui Thomas E. Ricks se întoarce iar și iar, cu exemple inteligente și de netăgăduit: libertate nu înseamnă ca cei mai mici să-i slujească pe cei puternici. 

O traducere excepțională a Doinei Lică. Nu ratați cartea; în trei zile de neintrat în apă la Marea Neagră, din cauza algelor sau a diverselor resturi aruncate spre mal, o puteți citi!

„Limbaje ale adevărului” – Rushdie în haine de vacanță

Scriitori, ideile lor și întâmplări din politica sau viața cotidiană a lumii întregi, de la New York la Africa, toate devin personaje în această carte a lui Salman Rushdie, o nonficțiune apărută la Polirom, mai ușor de parcurs decât romanele sale amețitoare. 

Volumul grupează eseuri și conferințe ale lui Rushdie. Da, „ego”-ul impresionant al autorului și cultura sa polifonică se întrezăresc în fiecare por de pagină. Acesta e prețul de a putea să-ți pui în bagajul de vacanță pe unul dintre marii gânditori ai lumii. 

„Ultimul proces” – Misterul unui medicament revoluționar, pagină cu pagină

Scott Turow e unul dintre cei mai buni scriitori de „acțiune legală” din întreaga lume literară. Iar „Ultimul proces”, apărut la noi la RAO, e dintre cărțile emblematice ale unei cariere care se întinde deja pe 35 de ani. Nota amăruie a personajului principal, un avocat care se retrage, din cauza vârstei, condimentează lectura. 

Nu acțiunea, deși domeniul farmaceutic invocat e suculent, face regula în „Ultimul proces”. Ci personajele. Avocații, procurorii, judecătoarea, cei care sunt puși sub acuzare și cei care se bucură pe margine, imaginea și gândurile lor te duc mai departe, pagină cu pagină. 

Tratată drept o carte „de aventuri”, „Ultimul proces” nu se citește însă imediat, ar fi și păcat. 

„La Caracas va fi mereu noapte” – de citit înainte de alegeri

Scrisă de Karina Sainz Borgo, „La Caracas va fi mereu noapte” e o antipledoarie pentru revoluții perpetue. Poate că revoluția fără final e singura soluție mai proastă decât stagnarea, spun suferințele prin care trec personajele venezuelene ale cărții apărute în România la Polirom. 

Orașele și străzile din Venezuela sunt cotropite de minciună și de violența care încearcă să rezolve ceea ce statul nici nu-și mai propune să soluționeze. 

Ca să nu-i spună hoție la drumul mare, îi spun revoluție. Ca să nu-i spună contrabandă cu mâncare, îi spun repartizare corectă a bunurilor. Să luăm de la bogați și să dăm poporului. După aceeași formulă, populismul din toată lumea nu se numește „colecția proștilor care galopează pe cai albi”, ci „votați-ne pentru că vom rezolva toate misterele naturii și problemele societății”. În 2024 avem patru rânduri de alegeri. 

Foto: 123rf.com

Urmărește-ne pe Google News