Un păcat din tinerețe a adus blestemul peste mine

Eu, în tinerețe, am făcut rău unui copil. Eram moașă. Când a venit pe lume, l-am aruncat la gunoi. Mama copilului mi-a cerut să îl arunc, pentru că nu și-l dorea. Am luat un pumn de bani, murdărindu-mi conștiința pentru tot restul vieții. De banii aceia s-a ales praful, însă. Tot ce a rămas a fost mizeria din suflet pe care o port cu mine. Răul pe care l-am făcut s-a răsfrânt asupra copiilor mei.

Simona este fata mea cea mare, Marius este mijlociul și Irina – fata cea mică. I-am crescut cu multă dragoste, încercând să le ofer o educație frumoasă. Mă mustră conștiința pentru ce am făcut. Am încercat să-i țin departe pe copii de păcatele tinereții mele. Mi-am schimbat meseria, dând uitării trecutul.

Au crescut, au mers la școală, apoi a venit vremea ca fiecare dintre ei să o ia pe un drum. Simona a început să o ia pe o cale greșită. în fiecare seară se întâlnea cu alt băiat. Se dusese vestea în cartier că e o fată ușuratică. M-am gândit să o mărit ca să scap de grija ei și totodată să salvez onoarea familiei. Mai aveam încă doi copii care nu meritau asemenea renume.

Simona a ascultat sfatul meu. A căutat un băiat, a rămas gravidă, apoi s-a măritat cu el. Mi-a făcut un nepot de care sunt mândră și pe care am ajutat-o să îl crească. II aducea acasă la mine foarte des. Uneori, îl lăsa și cu săptămânile. Eu la ei nu prea mergeam, deoarece locuiau cu socrii. Aceștia nu prea o plăceau pe fata mea, pentru că aflaseră de aventurile ei de dinainte de căsătorie. Din când în când, îi reproșau că Daniel nu ar fi copilul băiatului lor.

Am sfătuit-o să aibă grijă de căsnicia ei, ca să nu se destrame. Se străduia să nu ia în seamă vorbele socrilor. Simona a devenit o femeie de casă: gătea, spăla, călca, era o adevărată gospodină. Cuscrii mei tot nu erau mulțumiți de fata mea. Când Daniel a împlinit 3 ani, i-au serbat ziua cu alți copii de vârsta lui. Atunci, cuscra mea a spus că ar fi văzut-o pe Simona cum cocheta cu tatăl unui copil. I-a pus hainele într-un sac și a dat-o afară din casă, oprind copilul la ei.

M-am trezit cu fata la ușă, târând sacul cu haine după ea. Cu atât a mai rămas din căsnicia ei… După divorț, Daniel a fost încredințat tatălui. La noi vine doar la final de săptămână și, câteodată, în vacanță. Are aproape 10 ani acum.

Următorul care s-a căsătorit a fost Marius. La el, lucrurile s-au petrecut normal până la un punct. A cunoscut o fată, s-au îndrăgostit unul de altul, au început o relație. După vreo șase luni, au venit acasă, de mână, spunându-mi:

— Mamă, ea este nora ta! Ne-am hotărât să ne căsătorim.

— Să fie într-un ceas bun, copii! Vă iubesc și sper din tot sufletul să aveți parte numai de fericire!

Am strâns bani un an întreg ca să ajut copiii cu cheltuielile de nuntă. I-am cumpărat nurorii mele rochia de mireasă, căci așa era obiceiul în zona noastră. Ba chiar și lenjeria intimă a fost cumpărată din banii mei. Cu toate acestea, ea nu mi-a fost recunoscătoare.

Căsnicia lor a funcționat timp de câțiva ani. Mă lăudam peste tot cu Marius, soția lui și băiețelul lor, Mihai.

— Simona a avut ghinion în căsnicie, dar Marius a nimerit o fată bună! i-am spus nașei mele.

— Să îți trăiască copiii, să fie sănătoși!

— Mulțumesc, nașă! Mă înțeleg tare bine cu nora mea. Parcă ar fi fata mea!

Eu o lăudam, iar ea mă bârfea prin cartier. Toți vecinii știau că sora lui Marius înșirase toți băieții. Nora mea nu rata nicio ocazie ca să ne umple de noroi. Marius, supărat din cauza atitudinii ei, a început să se refugieze în alcool. în scurt timp, a devenit un alcoolic înrăit. Când a început să se ducă acasă beat, nora mea l-a dat afară din casă. A oprit copilul la ea, i-a împachetat hainele într-o geantă, l-a urcat într-un taxi și l-a trimis acasă, la mine. Când l-am văzut și pe el cu bagajul la ușă, mi s-a făcut rău.

— Mamă, te simți bine?

— Marius, ce e cu tine? Ce s-a întâmplat?

— M-a dat afară… Mă primești înapoi?

Inima mi s-a sfâșiat de durere. Nu îmi puteam lăsa copilul în stradă. Mai apoi, și Marius a pierdut copilul în instanță, ca Simona. II vede rar, căci nora mea nu îl lasă la noi. Consideră că familia noastră îl influențează în mod negativ.

Cea mică, Irina, s-a măritat și ea anul trecut. De data asta, nu m-am grăbit să le dau vestea decât persoa-nelor apropiate. îmi era frică să nu se repete povestea surorii și a fratelui ei. M-am bucurat pentru ea și speram să aibă mai mult noroc în viață.

Irina a vrut să îmbrace rochia albă de mireasă. Eu nu prea am fost de acord cu nunta. Mi se părea o cheltuială inu-tilă, dar nu i-am zis nimic. Am lăsat-o să își trăiască bucuria. în noaptea nunții, după ce a fost furată mireasa, adică fiica mea, proaspătul meu ginere a început să se dea în spectacol:

— Acum, dacă tot s-a furat mireasa, îi cer hoțului să o păstreze! De unde să știu eu că nu a dus-o la el acasă?

Spunea toate balivernele astea la microfon. Nuntașii se uitau la el supărați. A transformat restul nuntii în circ. Irina a fost adusă înapoi, dar soțul ei a refuzat să o mai primească. Ne-a cerut să-l plătim ca să își ia nevasta înapoi. Ca să salvăm onoarea fetei, soțul meu a scos o sumă generoasă din portofel și i-a oferit-o.

— Două mii de dolari! Nu e rău deloc, tată-socru! Dacă mai scormonești prin buzunare, poate mai adaugi ceva!

— Nu mai are tata acum, dar vă mai dăm pe parcurs… O să vă ajutăm cu cât putem.

— Ba ai face bine să găsești acum, dacă nu vrei să afle toate rudele cum m-a făcut Irina de rușine cu cavalerul de onoare!

Soțul meu s-a făcut roșu ca racul la față. Irina se uita speriată la noi. Am luat-o de mână și am scos-o de acolo. Nu îmi mai puteam stăpâni furia.

— Irina, vrei să îmi explici ce se întâmplă aici? De ce soțul tău a transformat nunta într-un circ?

— E foarte gelos, mamă… Mi-a spus să nu mă las furată pentru că nu o să mă mai vrea înapoi. Dar cavalerul de onoare m-a luat pe sus.

— Irina, ai avut mai înainte vreo relație cu acest băiat care te-a furat?

— Nu, absolut nicio relație… Numai gelozia îl face pe Mihai să creadă asta. Mamă, dacă îți spun că îmi pare rău că am făcut nunta asta și că vreau să divorțez, mă primești și pe mine acasă?

Mi s-a făcut milă de fiica mea cea mică. Dacă pe ceilalți doi i-am sus-ținut, nu puteam să o las nici pe ea.

— Irina, mama a fost și va fi mereu lângă voi. Eu propun să terminăm cu nunta asta chiar acum. Decât să divorțeze el mâine și să mintă că l-ai înșelat cu cavalerul de onoare, mai bine îl părăsești tu acum, în fața tuturor, din cauza scenelor pe care le-a făcut!

Irina s-a întors în local, a mers direct la formație, a luat microfonul și a spus hotărâtă, așa cum nu am mai văzut-o niciodată:

— Eu, Irina, în fața voastră și a celor care mi-au dat viață, declar că divorțez de omul cu care tocmai m-am măritat. Cu câteva ore în urmă, ne-am jurat iubire veșnică și încredere. Jurămintele au fost încălcate chiar aici, în fața voastră. Doar pentru că am respectat un obicei care se practică în noaptea nunții, soțul meu a crezut că îl înșel. Nu pot să merg mai departe alături de acest om. Doresc să închei acum acest spectacol, la care ați luat parte fără voia mea. Vă cer din suflet iertare…

Muntașii au început să plece rând pe rând. Mi-am luat fiica de braț și am condus-o la mașina familiei. Frații ei au încurajat-o să își vadă de viață.

Iată cum toți cei trei copii ai mei și-au ratat căsniciile… Nu pot să nu mă gândesc la răul pe care l-am făcut în tinerețe. Eu cred că blestemul acelui suflet a căzut asupra familiei mele.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE