29 iulie, Ziua Imnului Național în România
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Imnul național al unei țări înseamnă mai mult decât versuri și muzică sprintenă. Încă de la conceperea unui imn, acesta devine o parte din istorie și cultură. Un imn însoțește o țară prin schimbările sale, prin războaiele sale, prin vremurile de pace, prin victoriile și înfrângerile sale. El reflectă filozofia și mentalitatea scriitorilor și compozitorilor săi.
Cuprins:
Originile imnului național al României
În timpul revoluției de la 1848, poemul patriotic „Un răsunet” al poetului Andrei Mureșanu și-a făcut prima apariție în revista cu titlul „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.
Pe muzica scrisă de compozitorul Anton Pann, imnul a fost intonat pentru prima dată în parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea de un numeros grup condus de însuși compozitorul.
29 iulie, ziua în care imnul a fost auzit pentru prima dată în timpul Revoluției române de la 1848, marchează până în prezent ziua națională dedicată sărbătoririi imnului.
Controverse în jurul imnului
Adevăratele origini ale melodiei pe care se cântă imnul sunt încă larg dezbătute. Chiar dacă Anton Pann este considerat compozitorul de drept al cântecului, se crede că primele sale schițe pentru melodie, datând din 1839, ar fi fost inspirate din cântecul „Din sânul maicii mele”, un cântec foarte cunoscut la acea vreme, care seamănă izbitor de mult cu muzica imnului național.
Această din urmă melodie a fost compusă de cântărețul bisericesc român și profesor de muzică la primul gimnaziu românesc din Brașov, Gheorghe Ucenescu, care a fost și elevul „cel mai devotat și mai harnic” al lui Anton Pann.
După cum își amintește Gheorghe Ucenescu, în plină revoluție, poetul Andrei Mureșan a apelat la cântărețul bisericesc pentru inspirație în procesul de compunere a unui imn pentru revoluție.
Ucenescu i-ar fi cântat mai multe melodii înainte ca poetul să se hotărască asupra melodiei.
Se crede că imnul a călătorit apoi de la o persoană la alta până a ajuns la Anton Pann în București, care a făcut ultimele modificări la melodie și și-a imprimat astfel numele în istorie ca fiind compozitorul imnului național al României.
Interzicerea imnului
30 decembrie 1947 a marcat instalarea dictaturii comuniste asupra României, în urma abdicării forțate a Regelui Mihai I în favoarea guvernului comunist condus de Petru Groza.
„Deșteaptă-te, române!”, precum și nenumărate alte cântece, imnuri sau poezii patriotice au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsită cu ani de închisoare.
În consecință, cântecul „Trei culori” a înlocuit cântecele patriotice anterioare și a obținut recunoașterea ca imn al Republicii Socialiste România.
Cântecul, compus inițial de Ciprian Porumbescu, cu versuri modificate de Partidul Comunist Român, face referire la steagul României format din trei culori - albastru, galben și roșu - și prezintă o serie de elemente din ideologia partidului.
La 22 decembrie 1989, în plină revoluție anticomunistă, imnul a ajuns pe străzi unind masele de români care luptau împotriva regimului. Sub presiunea și insistența protestatarilor, cântecul a fost ales să fie imnul național al României asigurându-și poziția oficială în Constituția din 1991. A fost un gest de recuperare a unui simbol și de eliberare a poporului român de unul dintre simbolurile proeminente ale comunismului.
29 iulie - Ziua Imnului Național al României
Imnul național este, de obicei, interpretat sau cântat în timpul sărbătorilor naționale. El este cântat și în timpul festivalurilor sau evenimentelor culturale, marcând de obicei începutul și sfârșitul acestor ocazii.
În plus, imnurile naționale sunt frecvent intonate și în timpul evenimentelor sportive internaționale, de exemplu, în cadrul Jocurilor Olimpice, când imnul național al echipei câștigătoare este intonat în momentul ceremoniei de decernare a medaliilor.
În ceea ce privește imnul național al României, deși este format din unsprezece strofe a câte patru versuri fiecare, la ocazii festive se obișnuiește să se cânte doar primele trei strofe și ultima strofă. Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848, iar muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Imnul României -„Deșteaptă-te române!"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost' pământ!
Sursa foto: 123rf.com
