10 întrebări de pe lângă război
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Războiul din Ucraina a adus, pe lângă ororile specifice, o accelerare înspre criza economică ce se profila încă de anul trecut. Ne-a arătat și o forță terifiantă a controlului mesajului prin mass-media noi și vechi. Am făcut o listă de întrebări, multe cu răspuns inclus.
Cuprins:
- 1. Sunteți gata de 15 lei benzina?
- 2. Avem alternative pregătite pentru crizele din energie?
- 3. Cât de tare lovesc sancțiunile și pe cine?
- 4. Cât mai ține mitul Zelenski?
- 5. Nu ieșim și noi din piața liberă de energie?
- 6. Criza asta cine o plătește?
- 7. Umblă toți cu „statul” în gură
- 8. Unde-s generalii?
- 9. Cum s-a comportat presa?
- 10. Cum e războiul față de COVID?
1. Sunteți gata de 15 lei benzina?
Un clip viral pe TikTok acum câteva luni ne arăta un nene nervos la pompa benzinăriei care îl înjură de mama focului pe Iohannis și strigă „7 lei motorina? Culcat!”. Era un îndemn milităros la mișto acest „culcat!”, care în mod straniu era și premonitoriu.
Acum legătura dintre război și rezervorul mașinii nu mai e comică, e tragică. Iar prețul de 7 lei ni se pare tuturor unul bun, nu degeaba s-au făcut cozile alea.
Era clar că prețurile la combustibil aveau să crească. Războiul a întețit ritmul creșterii. Unii ecologiști se vor fi întrebat: vai, oare asta înseamnă că se va trezi lumea și va face pasul în afara epocii combustibilului fosil? Eu zic să nu ne grăbim. Germania se ține cu gaz rusesc și pe vremea lui Merkel a început și renunțarea la energia atomică (soluția franceză).
Iar acum e nevoie de energie obținută rapid: tare-mi e că o să înceapă o ultimă epocă furibundă a „fosilului”, exploatare de cărbuni, gaze și petrol de șist, tot ce se poate, cât mai repede.
Iar cine o să zică „bă, stai, nu e ok!” o să fie închis în pivniță la Daniel Funeriu sau Sorin Ioniță pentru crima de „putinism”.
2. Avem alternative pregătite pentru crizele din energie?
Am îmbunătățit sistemul de căi ferate? Nu. Am legat mai bine orașele mari de România ruralului și a urbanului mic? Dimpotrivă! Acolo mobilitatea a suferit modificări dramatice, e bazată strict pe diesel și mașini poluante second hand. Țăranul fie a zburat direct în Vest cu avionul, fie se înghesuie în microbuze vai de capul lor pentru un job ceva mai bine plătit pe la oraș.
Ar fi fost bună o centrală atomică sau acel „upgrade” la Cernavodă? Fie ele făcute și cu chinezii? Eu zic că da, dar asta nu mă face decât „un vândut”.
3. Cât de tare lovesc sancțiunile și pe cine?
Întâi să terminăm cu „sancțiunile nu sunt destul de aspre”. Ba sunt aspre și lovesc Rusia. Însă lovesc foarte rău și în europeni. SUA împing retoric spre un discurs războinic, este paradoxul retoricii de la distanță.
Iar țările UE plătesc. Deja apar ezitări europene, nu exprimate clar, dar pot fi rezumate limpede: dacă îi mai pedepsim mult pe ăștia, dăm faliment.
Priviți cu atenție declarațiile liderilor europeni din ultimele zile. În primă fază, toată lumea s-a lipit de retorica americană triumfalistă, războinică. În a doua fază, i-a ajuns economia din urmă, și-au realizat propriile slăbiciuni, iar această slăbiciune a Europei e și singura care mai poate împinge către o pace ceva mai rapidă. Nimic din retorica mediatică sau a liderilor americani nu lasă să se întrevadă o șansă de închidere a conflictului.
4. Cât mai ține mitul Zelenski?
Zelenski a fost un construct mediatic, parte și el din arsenalul de război. Disproporția dintre armatele ucraineană și rusă e imensă. Ucrainenii au compensat cu ce aveau, cu un război de imagine susținut de Vest. Problema cu eroii creați rapid e că se și prăbușesc rapid, fix așa cum se întâmplă cu vedetele din zona glamouroasă.
Deja lumea a început să se întrebe care sunt costurile unui eroism de tip Zelenski. Nu e normal să cedezi țara rapid, desigur. Dar cum e „normal” să faci când vine un mastodont militar peste tine?
Aceste chestionări sunt lucide și normale. Am văzut destui supereroi urlând că asta înseamnă că ții cu Putin. Nici vorbă. Decât să delirezi despre eroismul ucraineanului, mai bine ai denunța adevărata dramă, faptul că o uriașă mașină de război a atacat un inamic extrem de slab.
5. Nu ieșim și noi din piața liberă de energie?
Întrebarea asta am auzit-o prin Franța, nu la noi. Încep să se agite și oamenii pe acolo când văd că prețul de producție a curentului e de 15 ori mai mic decât prețul de la bursă. Noi, fiind ultima redută a capitalismului, nu ne punem astfel de întrebări. Probabil ne pregătim să compensăm companiile, cum își doreau ambasadorii prieteni.
Fix în zilele de început ale invaziei rusești, ambasadorii unor țări din vest trimiteau somații către guvernanți să pregătească unele compensații pentru pierderile companiilor care sunt afectate de măsurile de protejare a populației. E.On, Enel, Engie, Cez s-au plâns că măsurile luate le aduc lor pierderi. Așa că ambasadorii Germaniei, Marii Britanii, Italiei au început să trimită scrisori. Să sperăm că nu le-a citit nimeni.
6. Criza asta cine o plătește?
Precedenta criză imobiliară a fost plătită de angajați precari și de o clasă de mijloc care apoi s-a radicalizat, a luat-o complet spre dreapta, de multe ori spre zone dubioase, ultraconservatoare sau de extremă dreapta.
Nimeni nu vorbește despre asta, dar AUR e și emanația crizei economice de acum 10-15 ani.
Când lași ratele și comisioanele toxice ale băncilor pe seama clasei de mijloc, cea care își mai permite să se împrumute pentru un apartament, atunci așteaptă-te ca facturile să ți se întoarcă politic în cap.
Criza va mai avea rezolvări tragice și de alt tip. Văd deja lobby-ști de serviciu care urlă că sunt accizele mari la combustibili. Probabil vor micșora prețul micșorând taxele. Abia atunci începe dezastrul.
Tocmai când toată lumea își pune speranțele în stat, noi vom slăbi încă o dată pârghiile etatiste, încasând și mai puțini bani la buget. Adică vom avea poate un preț ținut la cote mai mici, dar adio investiții în spitale, educație etc. Vor mai rămâne niște firimituri pentru cheltuieli militare și atât.
7. Umblă toți cu „statul” în gură
Citesc Financial Times, Wall Street Journal etc. și mă pufnește râsul. Mai toate aceste avanposturi ale pieței libere visează la intervenție de stat. Acum 10-15 ani cereau salvarea băncilor, și au făcut-o, din bani publici. Cum faci acum?
Criza e de 10 ori mai înfricoșătoare: ai zona materiilor prime, ai combustibili, ai imobiliare, ai agricultură în criză (petrochimia și agricultura sunt surori). De unde începi? Mă rog, culmea a fost când am găsit pe prima pagină în WSJ cuvântul „planificare”. Foarte bine să facem planificări și cincinale, dar tot din alea cu profitul privat și pierderile la stat? Capitalismul salvat de stat? S-a mai văzut, soluția e una rigidă și unii spun că și asta a dus la al Doilea Război Mondial, după criza din ’30. Dar cine mai are nevoie de cărți și de istorie în astfel de vremuri?
8. Unde-s generalii?
Avem cea mai mare producție de generali la hectar din lume, probabil. Mulți sunt și „doctori”. Când mă uit la dezbateri în Germania sau Franța, nu există studio să nu apară și „generalul retras”, expert care a văzut multe și ne poate spune chestii utile. Adică, de exemplu, moderatorul își vede de linia generală de încurajare a eroismului ucrainean. Dar măcar văd apoi cum experții le mai taie din avânt cu chestii simple.
Un moderator de la France 24 aseară încerca să priceapă de ce s-a blocat acel ajutor cu avioane dinspre polonezi și americani, ce-a fost cu toată bâlbâiala de semi-fake news-uri etc.
A venit un expert și a explicat rece cum funcționează situația: cum rușii domină spațiul aerian, am fi trimis avioane la distrugere sigură și imediată.
Eu știu că e război, știu că e plin de propagandă, dar să lăsăm măcar 10% unui discurs rațional. În fine, aș vrea și eu să văd din batalionul de generali români dacă se pot recruta măcar 2-3 oameni cu capul pe umeri capabili să ne explice un astfel de război calm și lucid. Deocamdată n-am văzut decât penibili.
9. Cum s-a comportat presa?
A fost întristător de arondată discursului militarist. Este deprimant să nu ai sprijin în ziare de renume global atunci când ai cea mai mare nevoie de luciditate. Au fost răspândite necritic și iresponsabil tot felul de „narative” războinice. Unele complet împotriva intereselor europene, dar foarte pe placul think-tank-urilor de război americane. Au fost și excepții, dar puține.
Însă în România situația a fost dramatică. S-a întețit vânătoarea de clicuri din tot felul de prostii vânturate la nesfârșit. La televizor au curs intoxicările de pe TikTok, fără să le mai dezmintă nimeni. A ieșit Radu Tudor să ceară scuze că a comentat jocuri pe calculator? Nu. Dimpotrivă, a doua zi era și la Radio România Actualități, ca „expert militar”.
Aș fi zis că în epoca telefoanelor, rețelelor de socializare informațiile vor fi mult mai multe, mult mai greu de cenzurat etc. Din păcate, concluzia e că toate mijloacele noi de comunicare sunt simple canale de dejecție unde colcăie manipularea grosolană. Iar presa de tip tradițional, slăbită economic și înnebunită de audiența ieftină, a ajuns să fie un simplu TikTok pus în scenă în studiouri TV.
10. Cum e războiul față de COVID?
Oroarea războiului, mult mai emoțională, a învins oroarea morții de COVID, mult mai ascunse și erodate de conspirații. Am încheiat restricțiile. Avem 64.000 de morți în doi ani, oficial. Și avem probabil încă pe atât morți din cauza faptului că virusul a blocat spitalele și a trecut boli grave la capitolul „și altele”.
Între aceste grozăvii e și o competiție de fotogenie și clicuri. Putin e ceva mai vizibil decât virusul SARS-COV-2. Moartea violentă, produsă de explozie, e altceva decât moartea lentă pe patul de spital.
Acestea par a fi axiomele mediatice ale tragediei. Obscenitatea vine când începem să ne obișnuim cu moartea din proximitate în general. Am trecut, ca societate, înfiorător de ușor pe lângă tragediile produse de virus, iar acum ne uităm la perioada aceea ca la un „antrenament” pentru orori viitoare.
***
Citește și răspunsul lui Cătălin Tolontan la acestă opinie: Cât costă benzina și libertatea? Mult. Cât ne-ar costa lipsa libertății? Totul
