A existat o epocă de aur?

La schimb n-au avut de dat decât libertatea. Atât că ea e totul.

Dar chiar este libertatea totul? Nu pentru atât de mulți oameni. Exclusiv pentru cei capabili să o prețuiască și să îi ducă greutatea. Mă tem că aceștia formează o minoritate.

Pentru milioane de cetățeni, libertatea e o povară, iar de libertate, indiscutabil, au profitat combinagiii și agresorii societății. Oamenii cuminți, care au stat la locul lor, n-au avut decât de decontat: crize, războaie, molime, foamete, nedreptăți, bombardamentul mediatic, nonstop, cu rahat. Au îndurat, au sperat și au fost permanent dezamăgiți.

Și atunci, cum să nu fie nostalgia o formă de refugiu? Mai ales că mintea omului așa lucrează – șterge răul și păstrează binele sau iluzia binelui.

Cu toate acestea, factual, regimul comunist în faza sa finală, național-ceaușistă, a fost o porcărie. România socialistă era săracă, îngustă la minte, nedreaptă pe toate palierele. Până și securiștii cel mai bine plasați, până și nomenclaturiștii o duceau, la rigoare, mai puțin bine decât astăzi. Mai clar: n-aveau nici 1% din avantajele pe care le-a adus libertatea.

Nici în zilele lui cele mai bune comunismul nu se poate compara cu o lume liberă.

Ceea ce nu înseamnă că lumea noastră este liberă. Ceea ce nu înseamnă nici că ne forțează cineva (Soros, UE, baba Vanga) să stăm fără educație, fără transporturi, fără sănătate, fără energie. Stăm de proști și de hoți ce suntem! 

Incapacitatea cronică a românilor de a se organiza poartă vina de fond. Incapacitatea cronică a românilor de a avea încredere și idealuri comune, altele decât weekendul prelungit etern și râgâirea micului pe sublimele acorduri ale penalului Mocanu – incapacitatea aceasta ne-a adus aici.

Iar prăbușirea continuă, pentru că suntem total neatenți la beneficiile progresului, chinuiți de melancolii inutile, revanșarzi, stupizi și tik-tok-izați (raiul impostorilor). Cercul vicios n-are altă ieșire decât propria evoluție. 

Dar cine să vrea să evolueze când nu există la români, în spațiul public, nici măcar o duzină de exemple de oameni care au reușit prin forțele proprii? Cu atât mai puțin o duzină de exemple de comunități care s-au ridicat prin muncă, cinste, încredere reciprocă, demnitate, onoare și alte cuvinte din secolul al XIX-lea…

A existat o epocă de aur? Depinde pe cine întrebi și ce vrei să auzi. Răspunsul cel mai frecvent e da. Răspunsul adevărat e altul: nu chiar.


Răspunsul drept (care nu se confundă cu răspunsul adevărat) e că în chestiunea organizării și a grijii reciproce a oamenilor, grija elementară a oamenilor unii față de alții, a solidarității, empatiei și generozității, a umanității noastre primare ar fi putut exista. Premise au fost. Dar…

După 90 s-au dezlănțuit deodată și iadul și raiul, iar de profitat au profitat profitorii. Iar în ultimul sfert de secol (din nereușitul secol XXI a trecut deja o pătrime!) revoluția tehnologică a desăvârșit opera de imbecilizare globală.

Iar aici, românii, renunțând la dialog, la echilibru mintal, la presă liberă, la cuvântul scris, la cuvântul dat, la cultură și la învățământ, au fost din nou în avangardă. Deloc dadaiști, au devenit nunuiști.


Nu legilor, nu respectului, nu statului de drept, nu valorilor iluministe ale Europei, singurele care au dat vreodată o lume îndurabilă în trecerea oamenilor pe pământ.

Epoca de aur rămâne o ficțiune, ceea ce nu înseamnă că nu e adevărată.

Imaginarul este și el adevărat, pentru imaginar oamenii sunt gata să lupte și să moară, altfel n-am mai avea războaie religioase pe lume, la tot pasul.

Dar le avem, din comuna primitivă până la noi, în comuna primitivă cu inteligență artificială, wi-fi și videochat…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.