Am înnebunit toți?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pare că trăim o epocă a nebunilor. Cum și de ce? Totuși, să încercăm să înțelegem cât mai e ceva de înțeles.
În textul acesta voi folosi termenul de prost în înțelesul dat în cultura populară de mama lui Forrest Gump: prost e cine face prostii.
Sau, dacă preferați, în înțelesul în care îl folosește Carlo M. Cipolla pe cel de imbecil (citiți „Legile fundamentale ale imbecilității umane”!). Iată una dintre legi (a treia): „Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără a câștiga nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma acțiunilor sale“.
Împărtășesc ideea că lumea toată (ba chiar istoria toată) este un câmp de luptă între patru mulțimi: cea a proștilor, cea a hoților (care îi prostesc pe proști), cea a indiferenților (de obicei, hedoniști) și cea a oamenilor cu discernământ etic (întotdeauna puțini, dar suficienți pentru a converti un număr consistent de indiferenți, astfel încât alianța proștilor cu hoții nu câștigă mereu în istorie).
De altfel, o explicație pentru cum arată astăzi lumea găsim într-o carte veche de aproape cincizeci de ani: „După virtute”. E scrisă de un filosof scoțian (Alasdair MacIntyre), mort în această primăvară, la aproape o sută de ani. Pe scurt: deriva a început de când filosoful dominant în cultura occidentală nu a mai fost Aristotel, iar oamenii n-au mai trăit viața ca și cum aceasta ar avea ca scop să devină mai virtuoși, mai buni, mai empatici, mai solidari, mai generoși, mai inteligenți.
Locul rămas gol „după virtute” a fost înlocuit de noua idee dominantă: turbo-capitalismul, care se reduce la o singură dimensiune - rentabilitatea. Rămași fără scopul devenirii lor ca indivizi umani, sapienșii s-au transformat în post-sapienși și au ajuns banali funcționari în industria cvasi-universală a zeului ban. În care omul prost nu mai poate fi arătat ca atare, pentru că nu e „rentabil economic”. În care a dispărut rușinea de a fi prost, iar libertatea a fost deformată și redusă la consecințele ei marginale și caricaturale.
Locul gol dinăuntrul omului a fost înlocuit de filosofii și de religii alternative, fiindcă întotdeauna nevoia de ficțiune este mai puternică decât adevărul (o știe oricine a privit cu atenție la istoria oamenilor, o știe și Harari).
Adevărul a fost decăzut din drepturi în secolul XXI. Adevărul a fost înlocuit cu „adevărul social”, cu „post-adevărul”. Nu e doar o greșeală elementară de logică (din nou, Aristotel!), ci pur și simplu un fals cu consecințe catastrofale. Adevărul nu se schimbă în funcție de părerile noastre despre fapte. Faptele rămân!
Căutarea faptelor aproape a încetat. Rolul sanitar jucat de mass-media timp de secole a fost înlocuit de mașinării, de algoritmi și de minciuna zgomotoasă cu priză la masele largi. Adevărul a fost înlocuit cu cantitatea de indivizi (post-sapienși) care adoptă o idee. Doar că, prin număr, ideea nu devine și adevărată. În schimb, dacă indivizii se comportă ca și cum ar fi adevărată, consecințele ei devin reale.
Un fapt: globalizarea naște antiglobalizare. E o mișcare firească de pendul a istoriei. Antiglobalizarea se traduce politic prin mișcări de „redeșteptare națională”, confiscate de demagogi, de populiști, în general de extremă dreapta.
Realitatea fiind foarte complexă și necesitând explicații foarte complicate a fost pur și simplu înlocuită de ficțiuni abracadabrante (nevoia de show), propagate în mediul virtual cu deosebit succes de secțiile de agitprop ale regimurilor totalitare.
Înlocuirea adevărului, renunțarea la căutarea faptelor, succesul discursului populist se mulează pe o altă tragedie: decăderea culturii până la stadiul de spectacol. Iar în ultimul deceniu și jumătate spectacolul s-a degradat, de asemenea, până la nivelul de bâlci planetar.
Toate acestea, desigur, pe fondul scăderii dramatice a inteligenței în lume. Cu cât device-urile au devenit mai inteligente, cu atât oamenii au devenit mai proști. Dispariția calității în cultură se vede în toate artele și în toate ierarhiile (astăzi, după părerea mea, integral virusate).
Imaginea a devenit mai importantă decât conținutul. Imaginea e cea care „vinde”. Civilizația cuvântului scris a murit și a fost înlocuită de această civilizație video (citiți Sartori!), care e prin excelență una a superficialului și care încurajează imbecilitatea globală.
Pe scurt: post-sapienșii sunt tot mai mulți (creșterea speranței de viață e și ea un fapt), există prea puțină inteligență (una dintre consecințele nefaste ale revoluției tehnologice), tot mai puține resurse (care să susțină numărul de trăitori pe pământ), planeta e deja în pragul unui apocalips ecologic.
Frământările economice (și încă suntem abia în zorii revoluției AI!), deriva politică (mai multă frustrare socială duc la decizii politice tot mai radicale, care vor agrava problemele, bulgărele se rostogolește) - toate anunță o zi de mâine mult mai proastă decât cea mai proastă zi de azi.
Fără virtute ca scop, oamenii au decăzut în „soluția Eichmann” (nazistul), care poate fi tradusă așa: nu e vina mea, eu mi-am făcut doar „datoria” la serviciu (fără să mă intereseze consecințele morale - citiți Arendt!).
Lumea se scufundă pentru că și-a pierdut busola etică. Numele proprii ale măscăricilor care populează imaginarul colectiv (de la președintele Statelor Unite ale Americii la cel mai bogat om în bani și obiecte) sunt doar banale consecințe ale acestei decăderi generale.
Sfârșit.
Realist2023 09.06.2025, 14:05
Agreed ! Lumea aluneca la vale si se pare ca IA-ul nu va face decat sa-i lustruiasca partia ! Poate ca de aceea e asa de multa tacere in Univers ...
Moravurinoi 09.06.2025, 16:06
Cam asa este: apocalipsa morala si cine se poate salva/ridica din aceste ruine, eventual sa faca si slalom printre masele isterizate de prostii
Gringo84 09.06.2025, 21:00
Inteligența e o consecință a eșecului.Provocarile și mediul ostil sunt generatorul principal de "deșteptăciune".Avem o jumătate de deceniu de relativă pace și de evoluție spre un confort de viață aproape perfect.Nu mai există "challenge" și sinapsele rămân nefolosite.Filozofiile sunt motoare ale schimbării deoarece presupun întotdeauna "ieșirea din noi", nu "zen"-ul ecologic(animal).Nebunia este doar încercarea disperată a unor neuroni să "existe" în rețea.Dansul fără muzică pare o horă a nebunilor...
parpalache 12.06.2025, 12:07
Cu privire la cele patru categorii(proștii,hoții,indiferenții și„cei cu discernamânt etic”)...Politicienii unde se incadreaza?(Intrebare cu raspuns inclus)!Și sa nu-mi spuneți ca „cei cu discernamânt etic”-ar fi„lectorii”,„politologii” și alți propagandiști!Nu cumva ei sunt doar complicii politicienilor?!Iar„indiferenții”care s-au lasat convinși, nu cumva s-au trezit și ei in categoria„celor mulți”?!