Când e Băsescu vocea rațiunii

Băsescu are o voce încă lucidă. Spune de obicei ceea ce trebuie spus. Are direcție și nerv. Totodată, n-a cunoscut momentul Dăscălescu. Nici măcar un banal „Scuze!”, pentru Epoca Udrea.

Președintele care ar fi putut avea mai mulți membri din familie în pușcărie decât în libertate a cunoscut, așadar, deplina reabilitare publică. Flota e o amintire din pre-istorie. Casa din Mihăileanu o fi încăput pe mâna samsarilor imobiliari, cine mai știe? Turnătorul Petrov? Parcă nici n-a fost. 

Băsesciada 2004-2014 a rămas în istorie ca un moment bun din istoria românilor. Pentru că înainte de 2004, țara a fost jefuită ca-n codru de „stânga”, iar dreptaciul Constantinescu a avut pariu cu istoria, nu cu realitatea. 

Iar după 2014 am dat-o în dulapocrație și nicușorocrație, adică în nimic, lenevie, ticăloșie și inadecvare. Plus pădure, eternizarea lui Pahonțu și telefoane de la Lia.

Și atunci președintele Băsescu, cu toată lista lui infinită de păcate, apare încă drept un ins cerebral!

Cât despre rușine, ea nu face parte din arsenalul persoanelor publice vlahe. Se întâlnește rușinea de două ori într-un secol, și mai mult din întâmplare. Nu este, deci, cazul.

Unde voiam să ajung: acest redutabil septuagenar, trecut prin valurile vieții, scăldat în whisky și care a mai îndurat și serioase probleme de sănătate, are mai mult aplomb, mai multă viziune și mai mult curaj decât o întreagă clasă politică plină de șocâți, nebacalaureați și colecționari de cutii de pantofi. 

Este, iată, un moment de minim istoric să vină Băsescu la televizor și să aibă mai multă rațiune și chiar mai mult bun-simț decât emanații clipei! Nu știu dacă înțelegem magnitudinea acestui gol de leadership.

Și asta – valoarea net superioară a trecutului – nu se întâmplă doar în politic. Și în muzică, privită retrospectiv, Daniela Gyorfi chiar se poate asculta. Ce are Daniela?

Nu există domeniu al vieții publice în care situația generală să nu se fi degradat până la insuportabil în ultimii cincisprezece ani. Să mulțumim, deci, progresului. 

Poporul a ajuns în sfârșit acolo unde îi era sortit să ajungă după cantitatea de efort, de energie și de bani investiți în educație: nicăieri.

E cea mai absurdă situație în care ne putem afla: avem președinte un sorbonard, auriferizat la olimpiada internațională de matematică, un oengist care a părut mereu de partea cea bună a baricadelor, care se comportă ca fiul din flori al lui Iliescu făcut cu Grindeanu. 

Și avem acest fost președinte adeseori imoral, care a capturat pentru sine sistemul ticăloșit, dar a făcut și gesturi onorabile (condamnarea comunismului) și în general a ținut bine cârma către vest. 

Și am ajuns să aplaudăm turnătorul chel la Securitate și să ne fie scârbă de președintele cu părul creț. Curat constituțional, curat românește! Continuă să ne scrie Nenea…  

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE