Cine să le dea românilor rușine?

S-a evitat binomul Simion-Georgescu, s-a evitat până și C. Antonescu, rămas la mule la Bruxelles, am rămas cu Nicușor Dan și cu speranța Ilie Bolojan, fostul președinte interimar (ce au în comun Bolojan și îndrăgitul om de afaceri Gheară Nicu? – consilierul Atanasiu e răspunsul, bravo).

Și o să vină oamenii vechi să facă reforme noi și să ne dreagă deficitul (Ciolacu a venit, a guvernat, a „salvat economia”, și-a îmbogățit clanul pentru zece generații, și s-a făcut nevăzut).

Nu mai prididesc, toată ziua-bună ziua (vorba vine, că e rea), cu sfaturi pe partea economică, direct alde Cîțu, alde Boloș, alde Câciu.

Din păcate, lipsesc din peisaj ăăăăă-urile atât de pline de sens ale tovarășului general doctor Nicu Ăăăă. Ciucă, și el retras din lumina reflectoarelor.

Dar, desigur, nota de plată îi revine poporetului. Dacă ești prost și n-ai „guvernat” și matale – plătești! Să fim, deci, solidari cu incompetența colosală a lui Marcel de la Buzău, covrigarul care nu-și găsește diploma de Bacalaureat, intimul țeparilor nordiși.

Și alternativa la fauna asta ar fi fanatismul fasciștilor sau expertiza lui Grindeanu, care și-a păstrat rictusul de hienă din vremea ordonanțelor date noaptea ca hoții.

Mai lipsește doar Liviu Dragnea. Dar oricum trăim în lumea lui Dragnea, cu statul paralel, cu Soros, cu tomata infestată de birocrații de la Bruxelles, cu toate ficțiunile pe placul urechilor de muscali. Și cu portavocea Gușă, care latră neobosit Moscova vesela.

Carevasăzică, toate-s vechi și noi sunt toate, și domnul C. Predoiu – ca nou și el, numai bun să ne conducă și mai departe destinele, că nu ne-a băgat destul în șanț, parcă mai mișcăm, mai dăm așa, semne de viață. Sau suntem groparii economiei și justiției – sau nu mai suntem?

Cât despre președintele ales, s-a arătat și el imun la ridicolul populismului, jucând „handbal” cum n-a reușit nici Băsescu pe vremuri.

Răstimp, libertarianul bugetar Năsui are idei năstrușnice, iar weekendul prelungit a rămas bătut în cuie. Și toți discută despre salvarea bugetului.

Oamenii? Ne putem lipsi de oameni. Important este capitalul. Dar nu orice capital, mai exact capitalul de care dispun marii îmbogățiți ai tranziției, care nici n-au furat, nici obrazul nu le-a crăpat de rușine. De unde rușine? Cine să le dea românilor rușine?

P.S.: A, și mai e și Rafila, fiul cunoscutului torționar cu același nume, care se arată foarte mulțumit de mandatele sale ca ministru al sănătății (parcă nici nu s-au înmulțit psihopații criminali în spitale, nu, ni se pare nouă). Ei bine, Rafila cel mai mulțumit e de cum „a gestionat” pandemia. Iată că într-adevăr e foarte mare grădina Maicii Domnului.