Dinamita din București

A fost o campanie ridicolă. Răul făcut de deceniul Iohannis e neschimbat. Prea mulți candidați cu curajul de șocâte al fostului președinte, prea mulți specializați în eschivă, prea mulți lătrăi și prea puține proiecte coerente. Prostie multă, pădure multă.

Face public și, cum s-ar zice, furori un nou film mediocru – „A house of dynamite”. Despre cum ar veni apocalipsa nucleară și cât de nepregătită, e în fond, toată lumea. Of! Sigur, mediocritatea astăzi e ținută la preț de excelență, nu doar la Hollywood, ci în toată lumea culturală, chiar și la noi în divizia a treia. Când vezi cine îți sunt elitele, de la teatru la literatură, îți vine să îți prelungești exilul cu două eternități, asta e situațiunea.

Să (ne) revenim. E din nou acea perioadă din an în care vine sfârșitul civilizației post-sapienșilor, ce să facem? Cu dovleacul pe cap, continuăm, continuăm…

Stați, totuși, liniștiți, la noi nu e nevoie de nicio apocalipsă nucleară. Românii își dau nucleara singuri. Îl au pe fratele Negoiță la sectorul 3, datornicul preferat al așa-zisului fisc, așa că alba-neagra cu magistrala de gaz e jucată.

Îl au pe Grindeanu la guvern, care a umplut țara de transporturi de secolul XXI, s-a ocupat Grindeanu, ce-aveți?

Cu zâmbetul ăla de hienă hrănită cu buget, Grindeanu nu e o amintire sumbră, veche de opt ani, de pe vremea Ordonanței „Noaptea ca Hoții”. Nu. Grindeanu e la butoane, gata să reformeze PSD, cum ar veni.

Și oferta penibilă a partidelor se vede și în candidaturile pentru Primăria București. De la principalele partide pui om pe om și abia scoți de jumătate de Băsescu pe vremuri, în condițiile în care Băsescu își dădea casă singur, hocus-pocus, era turnător la Securitate și mai avea și alte hibe omenești.

Cât despre ce vine din alte direcții, Drulă e simpatic mai ales dacă îl folosești într-un banc, alături de Bulă și Ștrulă, dar, în afara episodului cu ranga, e greu de găsit un argument logic. De ce Drulă pentru București? De unde Drulă? Ca să ce? A, că zice președintele Nicușor. Nu, mersi. Ăsta nu e un argument, ba chiar dimpotrivă.

Atenție! Îl cred pe Drulă bine intenționat și competent mult peste media clasei politice românești. Dar primar al Bucureștilor și eventual prezidențiabil peste patru ani? A mai dat USR-ul de gard și cu altă ocazie…

Ar mai fi doamna Ciceală, care nu va strânge voturi nici măcar cât să câștige inima cartierului Titan, în ciuda faptului că vorbește coerent (la români asta nu mai e o banalitate, e excepțional!) și a avut o implicare concretă în lupta pentru București.

Așadar, indiferent că va fi Băluță (Doamne apără-ne!) sau Ciucu (și păzește-ne!) sau Drulă (aia e), Bucureștiul nu poate fi salvat decât de bucureșteni. Și nu va fi (chiar așa, ce o mai face doctorul Cîrstoiu, l-or fi scos de la metrou?). Nu o mai iau la socoteală pe Madam Marș, căci dacă o socotim înseamnă că deja apocalipsa ne-a vizitat și Dumnezeu să ne ierte.

Bucureștiul e un oraș dezvoltat haotic, în care calitatea vieții este de nivelul unui oraș palestinian aflat sub ocupație.

Locuiesc, cu binecuvântate pauze, aici de peste douăzeci de ani și niciodată n-a fost mai jegos, mai aglomerat și mai prost administrat. Orașul ăsta este, ia uite cum o scriu direct, o troacă!

Nici măcar pe vremea lui madam Firea, când părea că mai rău nu există. 

Nici măcar pe vremea celui care a ridicat cel mai mare cârnat din lume: doctorul șpăgar Oprescu. 

Nici măcar pe vremea lui Videanu, când orașul tot era un șantier închinat bordurilor. 

Nici măcar pe vremea când Nicușor schimba conducte în subteran, că le-a schimbat până s-a umplut orașul de apă caldă ca mintea lui Georgescu de inteligență…

Bucureștiul e pierdut, atât timp cât bucureștenii acceptă, așa de nonșalant, să trăiască în jeg, în gălăgie, în trafic, fără apă caldă și fără căldură, cu un centru vechi mizerabil și cu o singură uliță în tot orașul: Calea Victoriei.

Și nu doar că acceptă, sunt și fericiți, dau din coada progresului.

Cum frumos spunea și un englez auzind că a început încă un război mondial: Dacă le place așa…   

Foto: Inquam Photos / Alexandru Nechez

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE