Made in România: hoție, lene, incompetență, rea-credință. Până când?!

În proporții diferite în epoci diferite, dar ingredientele au fost mereu acolo. Toate: de la hoție la rea-credință. Și poate cea mai mare între toate a fost durerea în organul genital à la Marcel (fără diplomă de Bac găsită).

Românii s-au deprins și ei cu democrația și au adoptat din dânsa mai ales bâlciul. Ne-am ales conducătorii după față, după șuviță, după hăhăială, după cioc, după freză. După criterii hilare. Cel mai recent după scălâmbăierile de pe tik-tok-mini-tok. Minte de preșcolari.

Și până acum a mai mers cum a mai mers, fiindcă Rusia nu a fost în expansiune. Dar ursul s-a trezit și vrea sânge și statul terorist rusesc nu poate să rămână relevant decât dacă încearcă mereu barbaria și extinderea. Nu are alte argumente.

Asia e pierdută, nu poate concura cu noua Chină. Europa e slăbită și lașă și de aceea e atacată cu sălbăticie. Iar noi suntem la două gheare distanță de acest urs scelerat. Și ce facem? Ne creștem capacitatea de a acționa defensiv? Suntem fermi? Nu, nene. Românii își văd de furtișagurile lor, ei între ei, care cu energia, care cu manțocăria cutare, care cu ailaltă, apoi dau vina pe străini care vin și ne-au furat tot, domnule, nu se mai poate. Și, desigur, de vină e bătrânul Soros. Nu știu cum de mai doarme noaptea seniorul de nouăzeci și cinci de ani, la câte le uneltește în contra bieților rrromâni (Caragiale dixit!). Pârdalnic tare nen-tu George!

Acestea fiind spuse, ne alegem conducători după ochi frumoși, după ureche, ne ducem viața publică la ce-o ieși, la ghici, la hai că n-o fi dracul chiar atât de negru. După care când chiar se împute treaba geopolitic ne învârtim ca titirezul căutând trădarea cea mai avantajoasă.

Din fericire, România e acum parte a unor alianțe care nu sunt întemeiate exclusiv pe incompetență. Așa că s-ar putea să trecem prin această furtună, cu calm, direcție, fără isterie. Măcar de-am avea și acasă niște conducători cu care să ieși în lume măcar până la Chișinău fără să te faci de râs.

Sigur, doamna Țoiu are criticii dumisale, că nu e destul de așa și pe dincolo, că nu face și nu drege. Dar deocamdată n-am privit-o cu teama că dispare argintăria prin cancelariile străine cum se întâmpla când mai punea mâna de călătorea peste hotare fostul președinte al Camerei Deputaților din Parlamentul României, penalul nepereche Liviu Dragnea.   

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.