Noaptea furtunoasă a minții continuă

Las să vină, ce treabă avem noi, aici în grădina Maicii Domnului, care rămâne mare (și mulți proști insistă să îi tot sară gardul)?

N-avem noi treabă cu așa ceva, aici au fost în vogă duioase șlagăre care îndemnau balenele să moară, dă-o în altă parte (la o parte?) de încălzire globală.

Dar apocalipsa climatică tot vine. E mai aproape decât falimentul și foamea pe care le merită din plin românii după dezmățul bugetar și după ce s-au lăsat (cu drag) conduși de impostori care nu-și găsesc nici dovada că au terminat grădinița.

Unde să ajungi cu lideri care au mentalitate de penitenciar (Dragnea, nene!) și singura cultură de care s-au învrednicit vreodată, poate, e coprocultura?! Ce era să devină România? Singapore? Haideți, bre. 

La români, poate să vină alde Anca-Marș-Alexandrescu să se prezinte antisistem, după ce le-a ținut scaunul cald penalilor Năstase, Dragnea și Oprescu. Atenție, popor cu nevoi speciale! 

A doua cea mai mare amenințare pentru post-sapienși este revoluția tehnologică, înlocuirea indivizilor cu mașinării, fapt care va distruge sistemele politice, va face istoria irelevantă, va anula gândirea și va șterge memoria. Post-sapienșii ca „resurse umane”, nu peste mult timp perfect inutile. Slavă progresului!

A treia cea mai mare amenințare pentru post-sapienși este întoarcerea în trib, efect al contraglobalizării.

Într-o lume pe care nu o mai înțeleg, supuși permanent unui bombardament informațional (o lume de parole!), la cheremul secțiilor de agitprop, post-sapienșii au renunțat de tot la moderație și sunt gata să se răsfețe reciproc cu nucleare.

Și, în prealabil, să se întoarcă în bezna totalitarismului. Din Statele Unite ale Americii până în Japonia, se petrece întoarcerea la trib.

La români, asta înseamnă revenirea în modă a opincilor. Tradițional, nu s-a ieșit oricum niciodată până la capăt din comuna primitivă. La români, totul va fi la fel de violent ca în restul lumii, dar mai stupid, mai caraghios.

Păcat că a murit Caragiale acum o sută și ceva de ani, ar mai fi fost multe de scris despre eterna prostie rrromânească. Nu va dispărea nici după ce se trece de ultimul ceas. Neam mântuit.

Neamul lui Brânzovenescu și Farfuridi, scrântit întru un Hristos de aur, răstignit pe cruci de aur, din care curge sânge de aur, într-o biserică mai lungă ca a bulgarilor, se știe! Frumos. Unde ești, nene Iancule? Noaptea furtunoasă a minții continuă…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.