Six-seven, cu Grindeanu și Ciolacu

Ce înseamnă six-seven? Nu înseamnă nimic nici asta. E un alt fel al tinerilor de a zice gen sau whatever sau orice altă prostie anterioară care te bagă într-un grup (preadolescenți, adolescenți) și îi exclude pe ceilalți (așa-zișii maturi). Realitatea politică la zi e că la București au pierdut alegerile absenteiștii. 

Când votează un om din trei, asta nu mai e democrație, e farsă. Alegerile într-un singur tur sunt o glumă sinistră, chiar și pentru români, care au politicul în oglindă cu justiția. Două fețe, aceeași monedă africană. 

Sigur, măcar la Buzău s-a ales Marcel, demonstrând că sistemul de transporturi funcționează îndeajuns de bine încât să se răstoarne căruța de la Caracal tocmai pe lângă Vulcanii Noroioși.

Desigur, Marcel de la Buzău, spaima TikTokului, fără diplomă de Bacalaureat găsită, așadar, în acord cu preadolescenții (ei au scuza că au zece ani), o arde pe internet, vedem și nu judecăm (cam ca „justiția” de la români).

Toate acestea, în scop electoral firește, în căutarea buzoienilor de altădată. Și, iată, s-a ales. A părut blat competiția electorală de la Buzău, dar cine se mai împiedică de o părere? Ciolacu a fost un abis al pesedismului, dar prăbușirea a continuat cu Grindeanu-Hienă.

Artizanul nopții ca hoții a fost penalul Dragnea. Pe Grindeanu îl ținea jupânul de la Gratia pe scăunel, faraonul care ciordise de la copii, ca pe preșcolari.

Dar acum, Grindeanu-Hienă a crescut politic și conduce PSD. Cu Manda al Olguței de la Craiova la subraț.

Ce a înțeles deci alde Grindeanu din ce au urlat românii agățându-se de extremism? A înțeles că n-au stat pesediștii destul pe rețelele sociale. Că nu s-au umplut de penibil în joculețe infantile și ei. Atât a înțeles.

Și deficitul bugetar, Nordis, educația mutilată, spitalele făcute din gură, justiția cu savonela, d-astea? Nu există așa ceva. Avem de toate, totul e minunat, totul e perfect. Avem și bâlci popular cu prilejul sărbătorilor de iarnă. S-a stins și becul lui Artanu’.

Dar Ciolacu și Grindeanu nu sunt decât niște exemple, poate nici măcar cei mai reprezentativi pentru calitatea celor care conduc astăzi România din ultimul cătun până în executiv și legislativ. Da, se poate și mult mai rău, culmea. Despre puterea judecătorească nu mai zic nimic, fiindcă nu-mi place gulagul gândirii.

Atât mai spun: în general, au înțeles și românii din democrație cât înțeleseseră înainte și din dictatură, ce să faci, n-ai ce să faci, atât s-a putut, aia e.

Lehamitea e mare!

Bref, românii au conducători cu minte de adolescenți, cu gândul la mașini puternice și femei „tunate” după moda stupidă a zilei (bot de rață, creier de curcă), reduse la dimensiunea unor obiecte (sau bărbați „tunați”, e același lucru, Dumnezeu s-o ierte și pe doamna Stănoiu, că are mult de muncă, vorba aia). Conducători ieșiți pe interval, la portofele, portofele.

Nu e chiar așa? Ba e chiar așa, acolo unde nu sunt spitale, școli, străzi, tribunale oneste și minima decență în serviciul public. 

Și profitorii acestei cloace? Banii nu le aduc fericirea, fiindcă nu poate exista fericire acolo unde nu există suflet, dar le satisfac nevoile primare.

Dați-mi voie acum să visez. Am un vis! Mai mult, am o iluzie: practic, dacă tot rămânem doar la nevoile primare, dacă am pune niște cimpanzei la costume de haine să ne conducă am ieși mai ieftin, cu două kilograme de banane per cimpanzeu. Că tot e România o țară bananieră în care mai și ninge. Așa cum ieșeam mai ieftin cu un porumbel călător decât cu Iohannis-voiajor.

Nu, nu e nimic rasist aici. Ador cimpanzeii și îi consider net superiori moral acelora care au furat bani împrumutați de un stat care și-a abandonat cetățenii pentru a le sufla îndărăt doar „esențialilor”. Neam de pădurari, vorba aceea. În afară de lehamite, e greu să mai ai astăzi vreun sentiment în țara natală. Dar măcar lehamitea e mare, ca Allah la musulmani.  

Foto: Facebook

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE