Când lașitatea e norma
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Există o problemă care conține nume proprii: Marian Vanghelie, Lia Savonea, Liana Arsenie (dar și Raluca Moroșanu, care a dat un exemplu de demnitate și curaj, care ar trebui să fie banala normalitate, dacă România n-ar fi o țară compusă dintr-o tragică majoritate de inși cu obiceiuri de șocâte și scuze multe, „așa au fost vremurile”). Vremuri grele, mereu au fost contra românilor, au avut ceva cu ei, ca arbitrii în meciurile cu Feroe...
Dar există și o problemă mult mai gravă care ține de cultură, mentalitate și civilizație.
Înainte să fie șpăguit cu zeci de milioane de euro (l-or fi șpăguit somalezii!), înainte să fie salvat de alba-neagra din sistemul de justiție, Marian Vanghelie a fost un bișnițar ordinar ales și reales de români. Deși nu știe să conjuge nici verbul a fi, a fost în cele mai înalte cercuri ale politicii românești.
Și, culmea, nu ni l-a băgat Soros pe gât. Mesteca mici, cot la cot cu Geoană, care a ajuns să conducă și pe la NATO, ceea ce trebuie spus că îmi dă mari speranțe cu privire la viitorul Alianței.
Gruparea Savonea a emanat din rândul magistraților, care s-au complăcut ani întregi în tăcere, lefuri obscene și pensii nesimțite.
Se acuză o dictatură? E bine că se acuză. Dar unde au fost coloanele vertebrale până acum? Păi, nu prea au fost. Mai mult, râme, așa. A, bine, atunci.
Un popor care alege pungași, știind că sunt pungași, un popor compus din oameni care nu-și apără meseriile, nu este nicio victimă a nimănui, nici a istoriei, nici a extratereștrilor. Este pur și simplu un popor complice, a observat-o și Orwell, o observă oricine nu și-a prostituat busola morală.
Civilizația românească e una construită pe o mentalitate toxică. Singurul său merit: a asigurat o supraviețuire (dar lipsită de o minimă morală) în ruinele Imperiului Otoman și mai departe în ruinele comunismului.
Pe de altă parte, și gândacii de bucătărie supraviețuiesc, dar nu se cheamă că au cine știe ce viață. Așadar, cum trăim? O mentalitate de troc, de mică înțelegere, de învârtit, de strecurat, de mers pe burtă, de bătut pe spate, de lins șefi, să trăiți!, de târâș pe coate, de ciocu’ mic, de școală trucată, ne facem că facem, merge și așa, pile, cunoștințe, relații, telefoane.
Și, apoi, scuzele! Ba că turcii, ba că alde Ceaușescu, ba că Băsescu, ba că ficusul Iohannis, ba că ficușorul (cine a dat-o - a dat-o bine, a intrat în limbă) Nicușor și tot așa. Secole de scuze.
Ce a creat monstruozitatea asta de țară strâmbă? Tăcerile. Șpăgile date și luate. Lașitatea, curvăsăria și curluntrismul.
Partidele politice sunt o adunătură de clanuri, neamuri. Justiția s-a transformat într-o piramidă teribilă. Biserica e și ea în evul mediu timpuriu.
Peste tot, feudalism, primitivism, violență, gargară și omul rămas singur, încercând să supraviețuiască, nepăsător, lipsit de empatie, solidaritate și alte cuvinte „sexo-marxiste”.
Și, firește, ce credeați dumneavoastră, s-a furat, dar s-a și sunat...
Bombardat mediatic de cutrele televizate, lipsit de educație, fără nicio plasă de siguranță socială și ușor de excitat cu tiribombe de presă și, mai ales, supus capriciilor pădurii, e vai și amar de fundul cetățeanului român.
Da, da, cetățeanul român este mai călărit decât Mia Khalifa în vremurile sale de glorie.
Chinuit cu taxe și impozite bolojalnice, umilit de administrație, batjocorit de politică, scuipat în ochi de justiție, îi mai simte și răsuflarea lui Vanghelie în ceafă. Să-l compătimim, deci! Hai să nu-l compătimim, totuși. Pentru că merită tot ce i se întâmplă și tot ce urmează să i se întâmple, acesta a fost doar un preludiu. Pentru că de atât timp e lipsit de caracter și are nevoie de mai multe condiții prielnice pentru a da dovadă de un minim curaj decât au urșii panda pentru reproducerea în captivitate.
Revoluția română a avut și partea ei de eroism, neîndoielnic. Dar orice izbucnire violentă este, în cele din urmă, un eșec al reformării, este erupția unui vulcan, după ani și ani și ani și ani în care nedreptățile s-au acumulat, iar societatea nu le-a îndurat, le-a produs, cot la cot cu dregătorii dedulciți abuzurilor.
Patruzeci de ani mai târziu suntem tot aici, pe buza prăpastiei, atât că acum am dat de gustul geamparalelor și hăulim că e lumea perversă și rea. Și n-am făcut noi acestea! Noi? Nu suntem din localitate, nici măcar nu suntem în localitate. Până și președintele e puțin plecat, dar a zis că revine el cu un mesaj, nu vă îngrijorați.
Gringo84 15.12.2025, 18:10
Totdeauna în istorie au existat mici ferestre de luciditate impusă, când ne-am trezit responsabili pentru destinul nostru.In realitate funcționăm cea mai mare parte din timp sub tutela idealurilor străine.Ceilalti patruzeci de ani înainte de ultimii am trăit sub aura roșie sovietică la fel cum am subordonat toate noțiunile pozitive integrării europene.Am fost și continuăm să fim un succes marginal al altora,o investiție de tip fanariot.Suntem o națiune-consecință,un popor cosmopolit care pupă poala celor care ne mângâie părintește pe creștet...