Când moartea poate recupera o prietenie aproape pierdută

Cu această spaimă te uiți la telefon. Să-l suni? Nu pe mort, idiotule! Pe prietenul tău. În urmă cu treizeci și ceva de ani, analistul politic i-a fost șef. Să-l anunți că fostul său șef a murit. Știrea a fost postată cu douăzeci de minute în urmă. Poate a aflat de la radioul din mașina cu care face curse pentru Bolt Food, poate n-a aflat, fiind prins cu onorarea comenzilor. Nu-i ușoară viața de curier în traficul ăsta smintit. 

Încă eziți să atingi ecranul telefonului, să-l apelezi, să-i auzi vocea hârâită de tutun: „Bunăăăă!” De treizeci și două de zile nu l-ai mai sunat. V-ați certat și-o țineți așa, certați de-o lună. Dar acum este vorba de moartea fostului său șef, analistul politic. Unul din generația voastră, unul de-al vostru. A murit. Asta te înspăimântă. 

Dacă murea vreun analist de optzeci de ani sau unul de patruzeci și ceva de ani, sunt pline studiourile televiziunilor de analiști!, atunci treacă de la tine, nu te gândeai să-l suni pe prietenul tău. Dar este unul din leatul vostru. Dacă au început să moară cei de-o seamă cu tine, asta înseamnă că nu vei scăpa de moarte. O să-ți vină și ție rândul, mai mult ca sigur. Când? Dumnezeu știe, idiotule! 

Recomandări

Cu cifrele pe masă. Lupta contra bugetarilor: între reforma moderată și concedierea „paraziților” ANALIZĂ

Închizi radioul ca să nu mai auzi vreo știre despre răcirea vremii, accidentele de circulație de pe șoselele țării și despre taxele vamale impuse de Trump. Vrei să-ți auzi numai vocea ta. Înspăimântată de moartea acestui analist politic, scriitor și profesor. 

Tu n-ai ajuns profesor, nu te cunoaște lumea, n-ai apărut la televizor, ai să mori în anonimat. Nu vor fi știri despre moartea ta, poate niciun prieten n-o să te plângă în bula ta de pe Facebook… Stai liniștit, Facebook nu ratează niciun mort.  La naiba cu moartea asta!  

Îți tremură mâinile? Sună-l pe prietenul tău ca să-ți treacă tremuriciul! Să-i auzi vocea care, în urmă cu o lună, te enerva, te plictisea, te irita, te făcea să adormi, numai prostii îți spunea, lucruri irelevante, amintiri din tinerețe pe care le tot repeta ca un… boșorog. 

Vine o vreme când prietenia este o otravă care se întinde în suflet. Așa ai simțit această prietenie, atinsă de otravă. Și atunci te-ai decis să nu-l mai suni, să trăiești o dezintoxicare… Dar a murit analistul.  

Este rândul tău să-ți amintești: pe viitorul analist politic l-ai cunoscut în tinerețe, de fapt, l-ai văzut într-o tabără studențească de presă și literatură, așa cum se organizau pe vremuri taberele pentru studenții talentați. 

Recomandări

Când și de ce au intrat Nicușor Dan și George Simion în politică

N-ați ajuns să beți o bere, dar l-ai remarcat că vorbea tare, cu prestanță, să-l audă fetele din jur, îți amintești că se lăuda că terminase sesiunea cu 10 pe linie, numai tu aveai două restanțe dintre toți studenții talentați din tabără. Vezi ce mare a ajuns el? Ți s-a părut arogant și sforar. Vorbește frumos despre morți, idiotule! 

Peste mulți ani, când a devenit șeful prietenului tău pe care acum nu poți să-l suni, i-ai citit cu interes și invidie editorialele în presă: băiat deștept. Apoi, i-ai urmărit comentariile la TV: băiat superdeștept! Nu i-ai citit nicio carte, dar nici el, mai mult ca sigur, nu ți-a citit cărțile. Sunteți chit. Totuși, acum, poți să-i citești cărțile. Tu trăiești. El nu mai poate să te citească. A murit. 

Ar trebui inventată o poștă specială sau un serviciu de curierat, astfel încât viii să le trimită câte ceva celor odihniți. Îți convine să-i trimiți răposatului ultima ta carte? Cu dedicație. Așa, ca semn de recunoaștere. Poate Elon Musk să inventeze acest serviciu… Sau mai bine să-l rogi pe prietenul tău de la Bolt Food să-ți facă acest comision. Dar el trăiește și duce mâncare la oamenii cărora le este foame. El este încă viu…  

Recomandări

Până unde poate merge scăderea leului în fața euro. „În funcție de alegeri și de viitoarea guvernare, putem avea o depreciere de 20-30%”

Și tu trăiești, dar ți-e frică să-l suni pe prietenul tău, după treizeci și două de zile de la ceartă. Cum ai putut să trăiești fără el? Ai trăit cu patimă, cu supărare, cu furie și ură, să nu-l mai auzi niciodată, puțin îți pasă că o să fie lovit de-o mașină în trafic, puțin îți pasă dacă moare pe un pat de spital, ducă-se! Chiar așa ai gândit. 

Păcat, mare păcat. Dar el de ce nu te-a sunat? Pentru că nu are obiceiul să te sune. Trăiește singur, nu-l interesează ce faci tu, de aceea nu te-a sunat. Dacă trăiește singur, atunci singur să moară! De unde atâta furie în sufletul tău? De unde atâta ură? Lumea este plină de furie și ură. Participi și tu la ura și furia mondială, idiotule! Dar furia ți-a trecut. Spaima ți-a înlocuit ura. Sună-l! 

Spune-i direct, fără introduceri, a murit… Dumnezeu să-l odihnească! Și el o să repete, ușor ironic, Dumnezeu să-l odihnească. Pentru că este ateu. Treaba lui, respectă-i opțiunea. 

Și el o să înceapă, inevitabil, să-și amintească ceva. De exemplu, cum șeful său de atunci l-a prins cu Ramona pupându-se în lift. Când s-a deschis ușa liftului, el și cu Ramona se pupau. Cine-i Ramona? Femeia de care era îndrăgostit. Și șeful său, adică mortul de-acum, era îndrăgostit de Ramona. De aceea, a doua zi după faza cu liftul, l-a concediat. 

De aceea, prietenul tău îi va primi moartea cu indiferență. Pentru că nu l-a iertat. Măcar dacă ar fi rămas cu Ramona. Dar și de femeia asta s-a despărțit și, uite, trăiește singur, singur va muri, într-o zi. De aceea merită să-l suni și să-i asculți din nou povestea de amor. 

Nu moartea analistului vă va împăca, ci amintirea unei povești de dragoste. Chiar așa, să-ți povestească cu orice preț, chiar dacă este la volan și pizzele din cutie vor ajunge sleite la client, să nu-l lași să facă pauzele sale obișnuite, să-l grăbești să-ți povestească, mai repede, mai repede, mai avem puțin de trăit, prietene!

Încerci să atingi ecranul telefonului… De ce v-ați certat în urmă cu o lună? De la o femeie? De la bani? De la politică, ramolitule! Dracu s-o ia de politică! Merită să-l suni! Să nu-ți ceri iertare, ești orgolios, și să nu-l pui să-și ceară scuze, este și el orgolios. 

Nu poți să ratezi o astfel de știre, uite că și morții sunt buni la ceva, relansează prieteniile! Până la urmă, ca în orice prietenie, contează respectul. Tu îi respecți părerea, el să-ți respecte părerea. Nu mai tăia firul în patru, idiotule! Sună-l! Hai că merită să-l suni pentru o prietenie până la moarte! Se va bucura.                         

Urmărește în fiecare zi seria de materiale dedicate finalei prezidențiale – „Nicușor Dan vs George Simion”! 

Urmărește-ne pe Google News