Justiția cu autoservire
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Independența justiției e, în teorie, una dintre cele mai frumoase idei ale democrației. În practică însă, în România, a devenit o formă rafinată de confort instituțional. Am reușit performanța să transformăm un principiu nobil într-un bufet suedez al puterii: fiecare își servește propria porție de dreptate, de privilegii și de tăcere.
De la Montesquieu la Monseigneur Judecătorul
Montesquieu spunea că: libertatea există doar acolo unde puterile se controlează reciproc. La noi, puterile, politicul și puterea judecătorească, nu se mai controlează, se salută protocolar, se sprijină la nevoie și, când e cazul, se acoperă una pe alta.
Justiția a descoperit, nu de acum, avantajele singurătății bine plătite. Politicul, de teamă, i-a lăsat cheile de la casă. Rezultatul? O formă nouă de guvernare: justiția cu autoservire.
În acest sistem, judecătorii decid pentru toți, dar răspund doar în fața propriei conștiințe - adică niciodată. Independența a devenit sinonimă cu impunitatea. Iar echilibrul între puteri s-a transformat într-un schimb tacit de favoruri: politicul tace, justiția semnează, iar cetățeanul plătește.
Filosofia pensiei perpetue
La Boétie scria că oamenii ajung să iubească lanțurile atunci când le-au confecționat singur*. Judecătorii noștri le-au placat cu aur și le-au botezat „drepturi câștigate”. Nimeni nu are voie să le atingă, pentru că orice încercare de reformă e catalogată drept „atac la independență”. Au inventat o formă de stoicism aparte: stoicism de lux. Sunt senini în fața oricărei crize și imperturbabili la orice schimbare, dar profund tulburați când întârzie fluturașul de salariu.
Și în timp ce restul românilor numără ratele, anii până la pensia și anii vechime pentru a o asigura pensia „constituțional protejată”. Într-o țară unde legea e adesea constrângere, pentru unii a devenit abonament la nemurirea financiară.
Autoservirea supremă
Astăzi, justiția românească nu mai e o putere în stat. E un sistem închis, autosuficient și cu autoservire completă. Se verifică singur, se absolvă singur, se pensionează singur. Politicul privește tăcut, iar societatea se resemnează. Deasupra tuturor plutește o liniște solemnă, aceea dinaintea oricărei injustiții.
România nu e încă o republică a judecătorilor, dar merge sigur în direcția aceea. Un stat care a început să confunde dreptatea cu statutul și responsabilitatea cu indemnizația de ședință. O comedie tragică în trei acte: legea, puterea și privilegiul - toate jucate de aceiași actori, în fața unui public obosit, care încă mai speră că următorul termen de judecată va aduce și un pic de morală.
Iar dacă în fața legii toți suntem egali, în fața justiției unii sunt pur și simplu mai egali decât alții.
parpalache 24.10.2025, 06:41
Nimic nu a fost intâmplator!„Big bang-ul”inițial?Pactul Bush-Gorbaciov de la Malta din 1988„de reconfigurare a sferelor de influența”-semnat de Gorbaciov...pe un portavion american-in mod semnificativ la fel ca imparatul Hirohito- când a semnat capitularea necondiționata a Japoniei in 1945!Cum puteau fi transformate peste noapte țarile din„blocul comunist”-in„democrații”și in „economii de piața”?Adica sa aiba peste noapte zeci și sute de mii de milionari și multimilionari in dolari-așa ziși„intreprinzatori”?!Din salariu?Nu!Prin jaf!Prin jaful averii publice!Cu complicitatea unor guvernanți„agreați” și a unei justiții...„independente”!Plus„restituiri”de proprietați catre„moștenitori”dubioși!Și atunci?Vrem sa indreptam nedreptatea la vot?Lasciati ogni speranza!Ați uitat de CCR?Care apara„democrația”și ne salveaza de„extremism” și de„interferențe”?
catalin_craciunescu_1980 25.10.2025, 16:04
Aveți dreptate! Ceea ce numim „democrație” a fost, în fond, o tranziție cu beneficiari selectați dinainte. O clasă care a confiscat și legea, și moralitatea.Astăzi nu se mai fură fabrici sau terenuri — se fură timpul nostru, munca noastră și viitorul copiilor noștri, sub forma unor „drepturi speciale” și a unei impunități instituționalizate. Iar când îndrăznești să spui asta, ești marginalizat sau stigmatizat. Asta e adevărata performanță a sistemului: să transforme luciditatea în vină, viitorul in beneficii pentru ei si al lor.