Cât de mare este tsunamiul care vine peste noi? 

Dacă războiul început pe 28.02.2026 va mai dura cel puțin câteva luni (unii analiști internaționali se tem că ar putea deveni un război de uzură de câțiva ani, precum cel din Ucraina), nu m-aș mira ca în România să ne confruntăm cu probleme de o complexitate fără precedent în ultimii 35 de ani. 

Cred că răspândirea panicii e unul dintre cele mai mari pericole pentru o societate în criză, iar eu nu am nici cea mai mică intenție să contribui la ceva de genul acela. Deci nu voi scrie azi nici despre dificultatea pe care statul român o are deja de a mai împrumuta bani din piață după izbucnirea războiului, nici despre plauzibilitatea predicțiilor șefului OMV privind iminenta penurie de carburanți la benzinării (adică să nu mai găsim să cumpărăm benzină și motorină, indiferent de prețul mult mai mare pe care poate unii dintre noi am fi dispuși să-l plătim), nici despre posibilele probleme pe piața alimentară, nici despre concedierile inevitabile etc. Totuși, pe baza diverselor experiențe de viață trăite direct de mine, a altora trăite de cunoscuți ai mei, a informațiilor pe care le dețin din diverse surse și a analizei mele subiective (omenești, deci supusă greșelii), îmi permit să punctez câteva idei, mai jos.

Știm cu toții că, din cauza iresponsabilității cu care guvernările Iohannis-PSD-PNL de după 2021 au risipit multe zeci de miliarde de euro din banii publici, ca să-și asigure după 2024 încă 10 ani de guvernare a României, noua criză prinde statul român foarte vulnerabil în plan financiar-bugetar. Pe vremea huzurului lor fără precedent, fostul premier Ciolacu (cel cu aroganțele cu zboruri cu avioane private) a cheltuit în 2024 peste 12 miliarde euro doar din fondul de rezervă al guvernului. Iar azi, în 2026, avem de plătit 12 miliarde euro doar dobânzi la datoria publică uriașă (ajunsă la un total de peste 220 de miliarde euro).

Dar cred că ne va durea mai mult altă mare problemă a României – lipsa de încredere a majorității oamenilor în conducerea politică a statului român (pe care fostul președinte Iohannis îl numea stat eșuat). Asta în principal din cauza prea multor atitudini și comportamente nepotrivite ale multor reprezentanți ai statului (de la demnitarii de la nivel înalt până la funcționari mărunți), a nedreptății patronate de statul român și pe care mulți români o percep acut, dar și din motive care țin de moștenirea istorică, de cultură, de mentalul nostru colectiv, de războiul cognitiv dus împotriva României de diverși inamici etc. Lipsa explicațiilor credibile despre anularea alegerilor prezidențiale în 6.12.2024 hrănește acest fenomen toxic din societatea românească mai mult decât sunt în stare să priceapă Nicușor Dan, Ilie Bolojan și ceilalți tovarăși ai lor la conducerea României.

Din cauza asta, mulți dintre noi nu vor crede narativul oficial și scuzele formulate de conducerea statului și guvernului pentru dificultățile care ar putea apărea în viețile noastre. La fel ca în pandemie, probabil că statul român va continua să comunice prost sau foarte prost, chiar despre eventuale măsuri corecte.

Despre guvernarea țării este din nou elocvent cât e de capabilă faptul că, în timp ce multe țări europene au anunțat deja diverse pachete de măsuri în condițiile creșterii prețurilor la petrol, gaze energie electrică, motorină și îngrășăminte chimice pentru agricultură etc., la noi încă se analizează. Adică matematicienii Ilie Bolojan, Nicușor Dan, Sorin Grindeanu încă mai calculează. 

Vineri seara, 20.03.2026, premierul Bolojan posta pe o rețea de socializare că analiza nu e ușoară și că mai durează. Nu ne așteptam la altceva de la un fost lider local căruia i-a căzut de mult peste ochi pălăria prea mare a guvernării țării. Anterior izbucnirii noului război pe 28.02.2026, Bolojan reușise deja contraperformanța istorică de a prăbuși încrederea populației și consumul la un nivel incredibil și băgase economia României într-o recesiune care deja se anunța a fi mai adâncă decât ne așteptam cu toții, fără să fi fost vreo criză internațională presantă.

Pe baza istoricului deciziilor lor din ultimul an, unii speculează deja că măsurile pe care le va anunța Bolojan nu vor fi în sprijinul celor mulți, ci al anumitor mari jucători din economie și al anumitor șmecheri cu mare influență asupra politicului (precum mafioții care cumpărau acces la premier cu sute de mii și un milion și jumătate de euro). Și ne putem aștepta ca propaganda deșănțată a guvernului și mai ales a PNL și USR să le prezinte ca mari „reforme”.

În același timp, mafia transpartinică din jurul actualelor partide parlamentare va continua să prospere. Unii dintre noi își mai amintesc, de exemplu, cum pe timpul guvernării Băsescu-Boc-Udrea, când majoritatea poporului român suferea efectele măsurilor de austeritate luate în 2010, profitorii din jurul lor jefuiau cu tupeu banii publici (prin restituirile de la ANRP, prin achiziții publice supraevaluate etc). Sau mai recent, în pandemie, când cei mai mulți români sufereau fiind închiși în case, clientela politică a guvernelor Iohannis-Orban-Cîțu se bucura de tot felul de achiziții publice uriașe abracadabrante. 

Ce putem face noi, românii fără pile, cunoștințe, relații la partidele parlamentare

Vedem cu toții cât sunt de incapabili să inspire încredere și speranță actualii lideri politici ai României. Totuși, să nu ne pierdem speranța că în spatele lor, deci nu la vedere, există și oameni mult mai competenți (în funcțiile pe care le ocupă) decât acești politicieni. Astfel de oameni asigură supraviețuirea statului român în astfel de vremuri. Să sperăm că mulți din rândul acestei elite nevăzute încă se simt români, că nu uită poporul din rândul căruia s-au ridicat și își fac datoria corect față de țară, atât cât pot de bine în acest nou context foarte provocator. 

E înțelept să fim atenți cum ne cheltuim banii în aceste vremuri. Nu fac un apel la o reducere și mai accentuată a consumului în România, ci doar la conștientizarea a ce se întâmplă și la prioritizarea corectă a resurselor noastre financiare limitate. 

E foarte important să avem grijă de sănătatea noastră, e important ca puterea noastră de muncă să fie intactă, să nu o pierdem în aceste vremuri și să nu avem cheltuieli/pierderi neprevăzute din acest motiv.

E bine să avem o sursă alternativă de hrană, mai ales aceia dintre noi care trăim la oraș, pentru cazul în care mâncarea va deveni semnificativ mai scumpă. Adică rude/prieteni la țară, unde în mici gospodării se mai cresc animale/se mai produc diverse alimente.

Și mai cred că este bine să-i sprijinim, măcar acordându-le un pic de atenție, pe aceia care contestă actuala elită politică semieșuată a României (adică pe liderii partidelor parlamentare actuale, care au ratat împlinirea potențialului extraordinar al țării noastre) și care își propun să-i contracandideze pe acești lideri de carton la următoarele alegeri din 2028-2029-2030.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE