Pe vremea copilăriei mele, avioanele treceau pe cer ca ratele, unul, cel mult două pe zi.
Era un eveniment când zăreai gângania de oțel în depărtate, lipită de cer. Aveai nevoie de spațiu ca să-l înțepi cu degetul, de aceea îl localizai mai ales în vacanțe, pe bolta amplă, de la țară. Așteptai ”avionul de dimineață” și, apoi, ”avionul de după amiază”.
Au trecut o sută de ani și, practic, nu mai exista moment în care să ridici privirea fără să vezi strălucirea a zeci de avioane, 24 de ore din 24, pe cerul tuturor orașelor.
Au trecut patru săptămâni și cerul a revenit la starea din copilărie.
Podiumul liniilor aeriene care au efectuat cele mai multe zboruri în Europa, în luna martie, arată astfel: DHL, Lufthansa și Wideroe.
Wideroe este o companie norvegiană, cu o flotă alcătuită majoritar din avioane mici, care găsesc în miezul furtunii pistele minuscule dintre fiorduri.
Și chiar dacă e vorba de clasamentul numărului de curse, nu al numărului de pasageri, orice top aviatic în care Wideroe e înaintea British Airways, KLM sau Air France e ca și cum o echipă mică, mică din Est ar câștiga Liga Campionilor la fotbal.
Dar chiar a câștigat-o, nu?
Anul acesta, 7 mai va fi celebrat în izolare. Deja Ordonanța Militară nr. 7, Ordonanța Lăcătuș, e și ea insuficientă. Când nici Lăcătuș nu mai ajunge, înseamnă că mai avem de așteptat. Noroc cu cerul.