Contractul social s-a rupt

Spuneam – fără să am habar ce va urma – că mai rău decât câștigarea de către CG a alegerilor (ceea ce ar fi grav) ar fi înlăturarea acestuia prin tertipuri nedemocratice. Luptăm pentru democrație folosind metode antidemocratice.

Sincer credeam că se va încerca ceva după alegeri, în caz că va câștiga CG. Prin cap nu-mi trecea că se poate întâmpla acest lucru în proces – în timpul alegerilor, cu oameni în cabina de vot.

CG putea fi oprit de mult timp legal – nu s-a făcut. Serviciile sunt o năpastă la noi: așa președinte, așa candidați, așa servicii – o castă de privilegiați, de un profesionalism îndoielnic. Cum de s-a ajuns aici? Unde sunt instituțiile responsabile ale statului? Sau vorbim de un stat capturat și un stat cu o democrație controlată, scăpată acum de sub control?

Ce s-a întâmplat? O catastrofă pe termen mediu și lung. Oricâtă spoială legalistă nu am băga, oricâtă vorbărie frumoasă am băga cu UE, democrație, stabilitate, parteneri strategici: gata – e terminată povestea pentru grosul populației. Cum îmi șoptește un amic: „Când raporturile de forță iau locul raporturilor de drept, instituțiile nu mai valorează nici cât o ceapă degerată, iar conflictele în stat degenerează ireversibil către violență”.

Din estimarea mea, 50% din populația țării se simte abandonată – cu greu o puteai convinge să păstreze relația minimală de contract social.

Acum, această populație a primit un răspuns „legalizat” că într-adevăr contractul social e terminat. Pentru voi nu mai există stat nici măcar formal – înainte mai mimam ceva, acum pe față: acest stat nu e pentru voi.

De ce? Minima încredere a fost spulberată: în stat, instituțiile lui, partide și mai toată mass-media oficială cu tot establishmentul intelectual, universitar, lume bună etc.

Pentru grosul poporului, cuvântul democrație va echivala cu o mare minciună, așa cum cuvântul reformă este echivalentul unei violențe social-economice. Cetățenii traduc simplu: democrație – o mare minciună, reformă – o mare țeapă. Și asta are rădăcini în tot establishmentul politic, mediatic și instituțional de la noi. De sus în jos.

Mă tem că la acești 50% s-a mai adăugat un procent destul de mare – tăcuți, dar care au aceeași opinie. Nu sunt vocali, că nu vor să se riște – știu ei cum merg treburile: una spunem, alta gândim și alta facem. Oricum suntem pe cont propriu prin jungla locală.

Ba mai rău – din cea mai pro-UE țară sunt șanse să o transformăm în una din cele mai anti-UE: toată această minciună continuă nu are cum să nu dea roade.

Acest CG nu a apărut de nicăieri, nu e un produs de export – cum vrem ușor să ne spălăm pe mâini (fără a minimaliza influențele externe) – ci e un produs 100% românesc: un produs al partidelor noastre, al instituțiilor noastre, al spațiului nostru mediatic, cultural și religios, al crizelor sociale și economice multiple și al unei false realități impuse ca formă unică de realitate.

Și acum ne explodează în față. Și în loc să o tratăm, asumat, consistent, instituțional, legal și procedural, după reguli clare – noi ce facem? Încălcăm toate regulile și credem că dacă blocăm acest sinistru personaj prin trucuri, realitatea dispare. Nu – ea se amplifică. Și partea mai gravă – statul și instituțiile statului plus partide și tot eșafodul angrenajului politic se delegitimează total. Iar asta e foarte grav.

Oficial și legal, statul, instituțiile lui și partidele spun: contractul social a picat. Cutia Pandorei a fost deschisă. Poate chiar mai grav: va exista un contract social tip „contract de cămătar” – pentru unii, aleatoriu cu reguli care pot fi schimbate de la o zi la alta.

Deja a intrat în folclor: familia și președintele nu ți-i alegi. Iar odată intrat în folclor, greu refaci. 30 de ani de muncă pot fi spulberați în câteva ore.

Ne putem face că nu vedem. Cei 33% stabili – după estimarea mea – abonați direct sau indirect cu statul pot produce multă vorbă frumoasă: dar grosul cetățenilor va taxa asta – mult mai dur decât până acum. Cum? Nimeni nu știe încă. Pentru că nu mai sunt reguli – Constituția devine „o garmoșcă rusească”: e trasă în toate direcțiile, după bunul plac al puterii. Pentru că nu mai există contract social. Iar asta ar trebui să ne îngrijoreze enorm de mult. 

Trebuie să stopăm extremismul, trebuie să pedepsim încălcarea legii, trebuie să luptăm pentru democrație, dar nu prin metode antidemocratice.

Când contractul social se rupe, democrația se cam pulverizează. Vom fi în stare să-l refacem? În cât timp?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE