Companiile statului, între câțiva campioni și o mulțime de codași. De ce ne privește pe toți

Când vorbim despre companiile de stat, discuția alunecă repede în clişee: statul e un prost administrator” sau, dimpotrivă, „bijuteriile coroanei trebuie apărate”. Realitatea, măsurată în cifre, e mai nuanțată decât ambele tabere. Am analizat în detaliu acest sector în volumul Sustenabilitatea financiară – De la deficite la convergență nominală”, publicat recent în cadrul proiectului Economic@BNR. Concluzia pe scurt: avem un sector care merge cu două viteze.

Un sector care contează tot mai puțin în economie

Mai întâi, o cifră care spune multe: acum 20 de ani, companiile de stat produceau 13% din valoarea adăugată a economiei românești. Astăzi, doar 6%. Rolul lor s-a înjumătățit – previzibil, într-o economie în care sectorul privat a crescut accelerat.

Dar ce a rămas în portofoliul statului nu e deloc omogen. Primele 10 companii cu capital de stat cele mai multe din energie au performanțe financiare net superioare mediei companiilor private. E drept, nu doar prin merit managerial: multe beneficiază de poziții privilegiate pe piață, specifice companiilor naţionale.

Cealaltă viteză: salarii mari, lichiditate mică

Dincolo de acest grup restrâns, tabloul se schimbă radical. Restul companiilor de stat au dificultăți financiare serioase, care se adâncesc de fiecare dată când economia încetineşte. Câteva simptome, în cifre:

Cheltuielile salariale au ajuns recent la peste 50% din cifra de afaceri un semnal clar de scheme de personal supradimensionate. Nicio firmă privată nu ar supraviețui mult timp aşa.

În ultimii 10 ani, gradul de îndatorare al companiilor de stat cu profitabilitate redusă a crescut cu circa 14 puncte procentuale, iar lichiditatea a coborât spre 60%. În același interval, firmele private au mers exact în direcția opusă: și-au redus îndatorarea cu 9 puncte procentuale și au urcat lichiditatea la peste 120%.

Companiile de stat își plătesc furnizorii, în general, de trei ori mai încet decât media economiei. Rata restanțelor depășește 20%, față de doar 9% la firmele private.

lar în relația cu bugetul public, dezechilibrul e și mai vizibil: circa 40% din arieratele către bugetul de stat ale tuturor companiilor nefinanciare din România aparțin sectorului de stat.

De ce ar trebui să vă pese, chiar dacă nu lucrați la stat

Pentru că aceste companii nu funcţionează într-un vid. Când o companie de stat nu-și plătește furnizorii, sufocă firme private care trăiesc din acele contracte. Când acumulează arierate la buget, gaura o acoperim toți, din taxe. Și când furnizează servicii esențiale energie, transport, utilități – ineficiența ei se vede direct în calitatea vieţii de zi cu zi.

Administrate prost, companiile de stat exportă costuri și vulnerabilități în toată economia. Administrate profesionist și transparent, pot susține investițiile și dezvoltarea, mai ales în domenii strategice precum securitatea energetică sau apărarea.

Ce e de făcut: mai puține mandate provizorii, mai multă competență

Vestea bună e că știm rețeta. De la începerea, în 2022, a parcursului de aderare la OCDE, România a făcut progrese reale în alinierea la standardele organizației, iar evaluările OCDE le recunosc, chiar dacă semnalează în continuare deficienţe.

Un pas important a fost înființarea AMEPIP Agenţia pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice, care a bifat totodată un jalon din PNRR. Rolul ei în creşterea calității managementului companiilor de stat este definitoriu.

Dar hârtiile și instituțiile nu sunt suficiente. Analiza conducerilor întreprinderilor publice arată o problemă persistentă: prea multe mandate provizorii, prea puţine mandate permanente obținute prin selecție transparentă, pe criterii de competență. Cât timp şefii companiilor de stat sunt numiți „interimar”, cu orizont de câteva luni, nimeni nu are motive să gândească strategic.

La acestea se poate adăuga listarea selectivă și strategică la bursă a unor pachete de acțiuni, o mișcare ce ar aduce disciplina pieței în interiorul companiilor și ar dezvolta, în același timp, piața de capital românească.

Miza reală

Prioritatea nu sunt campionii din energie – ei îşi văd de drum. Prioritatea este majoritatea tăcută a companiilor cu probleme: disciplină financiară, restructurarea activităților neviabile, orientare către eficiență și piață.

Alternativa e simplă și neplăcută: fără progrese consistente, activele strategice ale statului se vor deprecia în continuare, iar prețul îl vom plăti sub formă de riscuri economice și contagiune financiară. Un sector cu două viteze nu poate merge la nesfârșit. La un moment dat, viteza mică o trage în jos și pe cea mare.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE