10 interpretări greșite ale alegerilor din București

10. Prima interpretare greșită ține de acordarea unei importanțe deosebite unor alegeri care au lăsat absolut rece toată țara. Bucureștiul e important, dar nu e așa de reprezentativ. E un oraș al competiției sălbatice și al supraviețuirii pentru milioane, dar e un oraș unde jumătate de populație n-are, de fapt, buletin de București. Însă multe din probleme din țară nu sunt problemele orașelor mari. Bucureștiul e, uneori, un sat mai mare. Asta a fost pe 7 decembrie.

9. Ana Ciceală a făcut figură frumoasă, iar pentru unii a însemnat un fel de Mamdani de București. Ana Ciceală e liberalism pur, vopsit puțin cu niște cauze sociale care de fapt n-au rezolvări de stânga, ci tot de dreapta (parteneriate public-privat și alte gogorițe). Ana Ciceală a fost soluția „morală” pentru useriști care nu mai aveau de ce să voteze un partid în derivă.

8. USR a pierdut „surprinzător”. USR nu ar fi intrat în parlament fără Lasconi, anul trecut. E condus de niște „neni” care au uzurpat-o la modul cel mai nedemocratic pe lidera partidului după ce intrase în turul doi și i-a băgat în parlament, pe Lasconi adică. Sunt complet infectați de un leadership de tip „proiecte UE”, de tip Barna. Ăștia nu știu să ia decât comisioane pe proiect, atât.

7. S-a luptat la greu cu mafia imobiliară. N-a luptat nimeni cu vreo mafie imobiliară, nici măcar Nicușor care doar a înghețat jocurile pentru o perioadă, avantajând de fapt acumularea puternică din partea marilor fonduri de investiții. Bucureștiul nu e decât „mafie imobiliară”. O pun în ghilimele pentru că, de fapt, nu e mafie, e însuși modul de existență al businessului de oraș mare în România – ca pe vremea lui Dickens, e capitalism rudimentar de mari proprietari care tot visează să concentreze forță imobiliară. O vor face mai ușor cu Ciucu.

6. „Suveraniștii” sunt în corzi. Anca Alexandrescu a obținut un scor bun, e cam maximum din ce poți obține în București (nici Georgescu sau Simion n-au luat mult mai mult). George Simion a părut încă o dată un lider slab, după în prima jumătate a lui 2025 ce i-a periat pantofii lui Georgescu într-un mod grețos. Dreapta ultraconservatoare, de fapt, nu s-a mobilizat, a stat acasă, s-a uitat la un show straniu în care s-au umflat unii în pene că „câștigă Europa”. Acesta este sentimentul cu adevărat îngrijorător. Opoziția antieuropenism stupid auster e mult mai mare. Încă nu se duce spre aceste forțe „suveraniste” pentru că știu că-s niște glume proaste. Dar loc pentru o stângă mai hotărâtă e destul. Un loc de care PSD nu știe, n-a aflat.

5. N-au câștigat europenismul și occidentalismul. Dimpotrivă, culmea, s-a oficializat un fel de „localism” bucureștean, cu „gospodari” de sector 4 și 6. Primarul de sector a ajuns, culmea, mai puternic decât primarul Capitalei. Și asta din cauza designului administrativ aberant, responsabilitățile fiind distribuite la centru, panseluțele și târgurile stupizele de Crăciun la sector.

4. Nicușor Dan l-a susținut pe Drulă. Decât să te susțină cineva așa, mai bine te lasă în pace. În primul rând, Drulă nu trebuia lăsat să candideze, e o combinație toxică de orgoliu nebun, de tip Burduja, și ineficiență în organizare. În al doilea rând, Nicușor Dan a emis semnale slabe spre deloc pro-Drulă. Ciucu e mult mai mult profilul Nicușor: un amestec de ONG-ism în tinerețe și instituții de forță când dăm cu nasul de funcții. Este incredibil cât ONG bucureștean de acum 15 ani a ajuns la putere, practic visul „civic” s-a împlinit – e, de fapt, un vis spoit de decenii în toată țara, în care unele cadre „civice” par că se antrenează până să primească divers funcții și onoruri. Mă opresc aici, că devin conspiraționist.

3. Bucureștiul a arătat un trend. Bucureștiul n-a arătat nimic în aceste alegeri. A arătat că are un nucleu electoral de fapt mereu pro-dreapta. Trendul real e că un oraș mare e pe un val, de fapt, împotriva furiei din țară împotriva stilului de guvernare și de „președințeală” din acest moment. Asta e, cu atât mai mare va fi șocul viitor.

2. O victorie a democrației și a „mesajului pozitiv”. Asta a tot repetat și noul primar, Ciucu, cum că a câștigat mesajul pozitiv și „proiectul”. Prostii. A câștigat lipsa de democrație, de dezbateri, tone de bani cheltuite pe televiziuni. Poporul n-a fost așa inflamat de rețele și net ca la prezidențiale. A fost o victorie tristă și scumpă, ultima probabil, a televiziunii asupra netului. S-a cheltuit enorm pe o campanie anchilozată cu cheltuială multă și idei puține.

1. Ar fi fost un vot pentru Bolojan. N-a fost. O întreagă pleiadă de „guvernamentoși” urlă acum că, de fapt, acesta a fost un vot pro-guvernare și pro-Bolojan. E cea mai mare deraiere în interpretarea acestor alegeri. Bucureștiul nu e România, e o parte destul de prosperă din ea, un loc unde până și sărăcia diferă de sărăcia restului țării. PSD, animalul ăla mare care se sperie și de umbra lui, va sta probabil cuminte pe la moțiuni. Dar ideea e clară, votul bucureștean a mers inert către lipsa de idei „nicușoriană”, centrat pe țevi care încă se repară, cu speranța că se va repara cumva nivelul de trai. A fost un vot al mulțumirii de sine bucureștene, mă rog a unei treimi dintre bucureșteni, al unei treimi din minimum jumătate din oamenii care trăiesc în București. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.