Cum Ne Credem Mai Proști Decât Suntem

Născut la Cluj, unde a făcut Liceul Gheorghe Șincai, regizorul Lucian Țion și-a urmat educația în SUA. „Sătul de monotonia vieții din Statele Unite”, după cum explica într-un interviu pentru publicația Baricada, el a ajuns să predea în Camerun, Ungaria, Bangladesh, Egipt și China. A studiat apoi pentru doctorat în Singapore.

Țion, 47 de ani, a fost și regizorul filmului „Parastasul lui Viorel nu se mai ține aici”. Atât Lucian Țion, cât și Aurelian Giugăl, cercetătorul de la Universitatea București care i-a remarcat cartea recent apărută, fac parte din „discursul cultural de stânga” din România, cu o expresie a lui Giugăl.

Vrem „o țară ca afară”, dar cu oameni pe care-i considerăm inferiori

Prizonieră a unor mantre, România post-1989 și-a explicat istoria social-politică într-un mod profund nerealist. Spre exemplu, perioada comunismului autohton a fost și este privită precum ceva străin parcursului logic-național, un împrumut alogen altoit pe corpul națiunii. De aici, tot ce s-a întâmplat-creat-produs în comunism a fost detestat, hulit, repudiat. Istoria acelor decenii merită trecută la indexul rușinii naționale. Industria a fost un morman de fiare vechi, agricultura, un dezastru, cultura, artele în ansamblu au fost prinse în cadrele propagandistice, menite doar să servească regimul.

Recomandări

Cum au ajuns rasismul și sexismul scuze pentru ca statul român să nu mai aplice legea în cazuri de violență sexuală asupra fetelor

Iar românul mediu, prelucrat în laboratoarele comunismului, este văzut un om fără gândire proprie, ușor de manipulat, este portretizat ca fiind incapabil să înțeleagă normele civilizației și să muncească după o etică occidentală.

Mai mult, românul este incapabil să-și identifice interesele politice și, prin urmare, votează cu „picioarele”, adică prost. Ce (ne) facem cu această misera plebs? Cum să fim „o țară ca afară” cu un asemenea popor?

În răspăr cu discursul dominant, Lucian Țion, universitar de la Cluj, scrie un volum, „Pentru prostie: mic îndreptar de culturologie estică și cinema (post)socialist”, ce spune o altă poveste.

Cum ne credem mai proști decât suntem — Lucian Țion | Fotografii de Bogdan Botaș

După cum scrie chiar în debutul cărții, eseul „nu își propune să polarizeze istoria recentă, ci mai degrabă să o accepte și să o înțeleagă ca fiind diferită de obiectul oprobriilor și al ironiilor necritice care au pus stăpânire pe mass-media și o bună parte din literatura de specialitate”.

Recomandări

Un film de neratat: Copiii s-au filmat pentru mamele plecate la muncă în Vest. „Femeile dispăreau de pe strada noastră”

Rezultă o carte structurată în trei părți:

„Ontologia prostiei”
„Prostia în literatură și film”
„Politică și istorie culturală”.

Relația dintre filmele comuniste și filmele „noului val”

În prima parte, folosindu-se de exemple din critica, istoria și teoria filmului, Lucian Țion se poziționează în contra unor critici de film (Dominique Nasta, ca exemplu), cei care au susținut că cinemaul socialist, definit prin rolul preponderent propagandistic, merită și trebuie dat uitării. Cu excepția câtorva flori rare.

Lucrurile nu stau tocmai așa, ne spune Țion. Filmele realismului socialist, cele din anii 50 ai secolului trecut, dar și cele realist-sociale din ultimii ani de dinainte de Revoluție, nu sunt numai forme de rebut cinematografic.

Dimpotrivă, consideră autorul, ele sunt fundamentul pentru ceea ce avea să fie în anii 2000 noul val românesc din cinema. Nimic nu se naște din nimic, nu?

Agresivitatea și insultele care ne complexează

Tot în această primă parte sunt identificați markerii autoprostirii naționale. Când s-a întors din peregrinările-i, după două decenii prin alte spații și lumi, autorul clujean a fost uimit să observe impactul violenței cotidiene, și nu numai, din spațiul cultural românesc.

Recomandări

Efectele incompetenței din România văzute împreună cu Diaspora: cum atrage Vestul forța de muncă pe care România o neglijează. Exemplul danez

„Ești prost!”, „Lasă-l că-i prost!”, „Ce prost ești!”, „Ești prost ca noaptea!” nu sunt doar expresii de un cotidian dezarmant, simple clișee verbale agresive.

Spre deosebire de spațiul cultural vestic, unde există un sens moale al cuvântului „prostie”, la avarie chiar o formă de afecțiune, în spațiul nostru, totul este incisiv și agresiv.

Pentru Țion, acest mod de comunicare este direct proporțional cu nivelul dezvoltării economice, în definitiv nefiind altceva decât o formă de discurs autocolonizator ce menține mai degrabă starea de fapt.

Vă amintiți de Viorica Dăncilă?

Cum ar veni, diferențele economice dintre diferite spații economice, Vest-Est în Europa, nu sunt date de diferențele de dezvoltare istoric structurate. Ci, conform acestei retorici, noi aici suntem prizonierii propriei prostii.

În acest gen de discurs autodistructiv, invocat de autorul cărții, ar putea intra și atacurile violente împotriva Vioricăi Dăncilă, candidată în 2019 la alegerile prezidențiale. Amintiți-vă cum politiciana a fost portretizată ca opusul occidentalizării. „Prostia lui Dăncilă” îi era atribuită ca un marker indiscutabil al unui orientalism înapoiat. Deși reproșurile își camuflau originea de misoginism, extins în societate.

În loc să chestionăm fondul adânc al problemei, spre exemplu, natura relațiilor economice în capitalismul contemporan, mai degrabă noi ne ocupăm de forma derivată din acest fond. Este ca și cum ai încerca să elimini efectul, neglijând totalmente cauza.

O bază clasică, dincolo de realismul socialist

În partea a doua a cărții este abordată detaliat opera literar-cinematografică din perioada socialistă. Ceea ce observă Lucian Țion este că, exceptând latura ideologic-propagandistică, există și altceva în aceste creații.

Toate aceste construcții culturale se așezau pe un solid fundament clasic ce depășeau și depășesc cadrele proletcultismului socialist. Pe scurt, realismul socialist din cinema nu a fost un curent naiv sau lipsit complet de tehnică, ci mai degrabă acesta a fost determinant pentru dezvoltarea ulterioară a unor direcții din literatură și cinematografie.

„Ciomăgeala discursivă”

În fine, în partea a treia, „Politică și istorie culturală”, autorul susține, printre altele, că „istoriografia română s-a născut ca reacție la imperialismul intra-european și asiatic”.

Închei amintind aici o nostimadă menționată de autor în eseul său. Cum în limbile slave prostie înseamnă și simplitate, o vorbitoare de rusă prezentă în România a văzut un grafitti ce anunța fățiș, „România înseamnă prostie”. Indusă în eroare de sensul slav mai moale al cuvântului prostie și de atmosfera jovială din țara în care ea alesese să locuiască, aceasta repeta în diferite contexte, senin și zâmbitor, graffitiul cu „prostia”, crezând sincer că „România înseamnă simplitate”.

Dar, de fapt, nu simplitatea caracterizează spațiul public al dezbaterilor din România postcomunistă. Ciomăgeala discursivă este parte a acelei povești de autoderiziune, una ce înrămează lumi, spații și istorii în propria lor prostie.

Lucian Țion ne spune că trebuie abandonat acest imaginar cultural autohton care ne explică istoria recentă. În acest sens, eseul clujeanului are rol sanitar și ne indică și o altă cale, discursul cultural de stânga, prin intermediul căreia ne putem înțelege modernitatea, inclusiv cea culturală, nu doar cea istorico-economică.

GSP.RO

Atacată în bar de cinci persoane care nu știau că este campioană la box. Neașteptat ce a urmat

Urmărește-ne pe Google News

Comentarii (2)

Neminem • 03.03.2023, 15:47

<> Cam ipocrit ca şcolit în America, unde politica e un circ penibil de zici că-s scăpați toți de la Bălăceanca, numai zic cât de distruse au ajuns universitățile americane, centre de indobitocire si indoctrinare politică leftardoidă, mai ales după cât de agresivi, misogini in cel mai pur sens, ṣi chiar dezaxați si depravați sunt aşa zişii "liberali", ei fiind la stânga de Stalin. Stăm chiar bine comparativ cu America incălecată de nebunii de stângişti. Doar uitați-vă in ce hal fără de hal sunt "democrații" /"liberalii" de America, si nu doar ei, toți stângiştii sunt efectiv nebuni. Numai merge vrăjeala asta cu să ne dea lecții careva invocând Vestul in ce hal făra de hal a ajuns sub curentul egalitarian stângist. Aia doar au sters femeia cu tot cu toate drepturile femeii pe motiv că cică ne naştem aşa, fără organ genital, aşa că ne putem alege ce vrem noi de pe un spectrum. Trăim unul dintre cele mai violente si migogine atacuri asupra femeilor venit din prea nebunul Vest, să ne dea careva lecții prin comparație cu chiar Vestul, numai merge.

Albastru15 • 17.02.2023, 23:34

Cred ca avem traume colective lasate de comunism, frig, foame, frica, ne putinta, rusine, nerezolvate (neadresate in limbaj USR). Si (as as mai zice eu)smecherii neamului au televiziuni care adancesc trauma zilnic.