De ce nu funcționează mesajele pro vaccin cu „bulibași” și maneliști în comunitățile marginalizate?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
E greu ca o persoană care a fost exclusă în mod sistematic de la serviciile publice să accepte cu încredere oarbă o doză de vaccin.
Cuprins:
Recent, într-o vizită de documentare în județul Tulcea, m-am lovit de ceea ce teoretic știam: vaccinul anti-Covid-19 este respins de persoanele din comunități vulnerabile socio-economic din lipsa de încredere sistematică în autorități.
Când cei care te-au ignorat insistă
O să spuneți că lipsa educației e problema. Dar educația are un sens mult mai larg. În comunitate, educația informală de care au beneficiat oamenii cuprinde toate formele prin care asimilează cunoaștere. Acumulează încredere în știință sau neîncredere. Și aici apare principala problemă.
Nu există un motiv anume pentru care să consideri că, brusc, statul te bagă în seamă pe tine, ignorat de decenii, fără acces la educație, la servicii de sănătate, la electricitate, la apă curentă sau la respectul minimal pe care autoritățile ar trebui să îl demonstreze tuturor cetățenilor.
De ce ai crede că autorităților, conduse de politicieni ignoranți și lipsiți de minima decență de a se documenta măcar atunci când vorbesc de „asistați social” într-un mod peiorativ (discurs încă necondamnat de CNCD pe criteriul socio-economic), le-ar păsa de existența și sănătatea ta?
Revenind la vaccin, dacă nu ai încredere pentru că viața ta a fost ignorată de autorități, te întrebi de ce ele ți-ar oferi ceva gratis și cu insistență acum?
Nu cumva discursul conspiraționiștilor devine și realitatea percepută pe fondul neîncrederii în autorități?
Diferența între știință și încrederea în cei care o folosesc
Aceste dileme sunt larg răspândite în comunitățile ocolite de autorități, iar argumente raționale, cvasi-științifice, nu funcționează. Nu funcționează nu pentru că oamenii din aceste comunități nu ar crede în știință, ci pentru că nu au încredere în modul în care autoritățile folosesc știința (unii, deși nu o numesc așa, au încă în memorie argumentația eugenică și care a dus la deportarea romilor și evreilor, nu mai departe de bunicii celor de azi).
„Modelele” din campaniile de promovare ale Guvernului, care se pozează cu acul în umăr, de asemenea, nu funcționează pentru acești oameni. Căci, din discuții am înțeles, e posibil ca ei să fie injectați cu „ser d’ăla bun” și „noi, ăștia mai săraci, cu ser otrăvitor”.
Nici leapșa promovată de elite cu argumente provaccinare nu are treabă cu comunitățile vulnerabile, acest exercițiu este doar o joacă a elitelor fără ca cei simpli să se simtă băgați în seamă, căci nu sunt.
În „bulibași” nu cred
Au fost pozați chiar „bulibași”, identificați ca atare chiar de către autorități, ca tehnică de convingere a romilor să se vaccineze. Și, ce să vezi, iar nu a funcționat.
Nu de alta, dar „instituția” bulibașei e depășită în multe comunități, iar alegerea autorităților ne indică nivelul superficial de înțelegere în ceea ce privește organizarea socială a romilor. Romii sunt tratați cumva colectiv, ca și cum ce spune un lider informal - oricât de respectat ar fi - e lege.
Nici maneliștii nu funcționează
A mai fost lansată o discuție, nefinalizată încă, despre implicarea artiștilor populari, numiți aproape peiorativ maneliști, în campaniile de popularizare a vaccinării în rândul populației vulnerabile.
Și iar nu pricepem că oamenii din comunitățile de romi ascultă muzică fix din aceleași rațiuni ca și alți oameni.
Vocea unor artiști poate reprezenta un canal de comunicare, o atenție sporită, nu și argumentele care pot genera încrederea necesară pentru a decide dacă se vaccinează sau nu.
Singurul argument provaccinare, cinic, pe care l-am auzit într-o comunitate a fost: „să ne vaccinăm ca să le fie lor bine”. Căci, asta s-a priceput din „fii responsabil, vaccinează-te pentru binele celor din jurul tău” - la cine se referă?
Altfel, rețelele de fabricat buletine de test negativ se găsesc ușor atunci când situația o impune, mai ales în cazul călătoriilor internaționale.
Problema e ceva mai complexă decât inabilitatea curentă a autorităților de a mobiliza oamenii spre vaccinare și ține de modul în care aceștia au fost istoric tratați. Dar aroganța politicianului mioritic, incapabil să înțeleagă, ține statul captiv în același mod stereotip de a interpreta acest boicot tacit.
