De ce sunt controversate nominalizările lui Cătălin Predoiu
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ministrul justiției, Cătălin Predoiu, a anunțat nominalizările pentru șefia celor trei mari Parchete: Gabriela Scutea ca procuror general, Giorgiana Hosu pentru șefia DIICOT și Crin Bologa pentru șefia DNA. Ținând cont de calitățile celorlalți contracandidați, preferințele lui Predoiu sunt discutabile mai ales în privința șefiei DIICOT.
Pentru șefia DIICOT se înscriseseră procurori cu CV-uri excelente, cum ar fi Ioana Albani, premiată de americani pentru eforturile de anchetare a infracțiunilor cibernetice sau Viorel Badea, procurorul care a anchetat dosarul hackerului Guccifer și al fratelui lui Nicu Gheară.
În plus, asupra acestora nu planau controverse de natură etică, așa cum planează asupra Giorgianei Hosu. Este de notorietate faptul că soțul său, polițistul Dan Hosu, se află în plin proces cu acuzații de corupție, asupra cărora judecătorii nu au dat încă un verdict final. De altfel, în ziua în care Predoiu o anunța pe Giorgiana Hosu drept nominalizată pentru șefia parchetului antimafie, soțul său avea termen pe rolul instanțelor.
Sigur că răspunderea penală este individuală și că într-o familie există autonomie de gândire și de decizie, totuși, această controversă nu dă bine pentru imaginea Parchetului, care ar trebui să lupte cu crima organizată și cu mafia. Nu îi ia nimeni dreptul Giorgianei Hosu să performeze ca simplu procuror, ar fi nedrept să fie discriminată ca simplu procuror pentru ce este acuzat soțul său, dar să conduci o instituție de Parchet, să țintești funcția de top, e prea mult.
De altfel, polițistul Hosu este acuzat de procurorii DNA că a divulgat informații care nu sunt destinate publicității unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată, și dare de mită. Mai pe românești, procurorii DNA îl acuză pe soțul Giorgianei Hosu de comportament mafiot. Indiferent cât de open-minded ai fi, un astfel de amănunt nu dă bine la nivel de imagine la CV-ul șefului de Parchet antimafia.
“DIICOT prezintă particularitatea anchetelor transfrontaliere și prin aceasta a cooperării interinstituționale interne și externe. Doamna procuror Giorgiana Hosu stăpânește cel mai bine aceste dimensiuni”, a argumentat ministrul Cătălin Predoiu de ce a ales-o pe Hosu pentru șefia DIICOT.
Nici măcar acest lucru nu este adevărat. Surse din mediul judiciar mi-au explicat că este de notorietate faptul că la întâlnirile interinstituționale externe, Hosu este însoțită de un traducător, întrucât nu stăpânește limba engleză.
Mai mult, nici Secția de procurori a CSM nu o agreează pe Giorgiana Hosu, respingând în decembrie cererea ei de a fi delegată în funcția de șef al DIICOT. Or, CSM este un actor legitim, în acest proces de selecție al procurorilor pentru funcțiile de conducere, de care ar trebui să țină cont. Cu toate acestea, într-un mod inexplicabil, Cătălin Predoiu preferă un eventual conflict cu CSM pentru susținerea acestei nominalizări.
În privința lui Crin Bologa, în schimb, ministrul justiției a preferat o concesie cu procurorii CSM, știut fiind faptul că Bologa era și preferatul secției de procurori, fiind amic cu procurorii CSM Florin Deac și Cristian Ban. O evaluare obiectivă a acestuia este mai greu de făcut, întrucât Bologa a avut funcții de conducere în Parchete în trecut, a fost mai degrabă manager de instituție decât investigator de dosare, iar acest tip de evaluare nu o pot face decât colegii săi, nu presa neavizată.
Cu tot subiectivismul de care și un jurnalist poate da dovadă, până la proba contrarie, consider că Gabriela Scutea a fost o alegere bună a ministrului justiției, ținând cont de experiența pe care procuroarea o are în relația cu Comisia Europeană și viziunea sa de luptă împotriva corupției.
Ca un punct minus, Scutea a absolvit un curs de formare la Academia SRI, o instituție cu reale probleme din punct de vedere al eticii academice. Mai mult, câtă vreme asupra SRI planează suspiciuni că este un serviciu greu de control de către clasa politică și funcționează în urma unei legislații învechite, neactualizate la exigențele secolului XIX, cred că relația magistraților cu ofițerii SRI ar trebui să fie una rezervată și strict instituțională. Atât și nimic mai mult.
