De la nașul ReArm, fără număr
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De la anunțarea planului ReArm Europe de către Ursula von der Leyen și aruncarea pe piață a unor cifre amețitoare și facilități pe măsură, a început o perioadă trepidantă declarativ-instituțională.
Un nou Consiliu European bate la ușă, unde, pe lângă tema principală - competitivitatea - se va discuta despre „următorii pași în domeniul apărării”, în așteptarea unui document cu greutate și de referință reală în prezentele împrejurări, nu doar formală: Cartea albă privind viitorul Apărării europene. Va fi o continuare a discuțiilor de la reuniunea specială care avut loc la începutul lui martie.
După acea întâlnire, din 6 martie, au fost trase șapte concluzii, unele atent detaliate, în cunoscuta frazeologie comunitară, marcate cu termeni ca: accelerare, consolidare, reducerea dependențelor, abordarea lacunelor critice, stimulare, surse suplimentare, noi stimulente, agregarea cererii.
Mai mult, au fost înșirate și domeniile prioritare „în domeniul capabilităților ținând cont de lecțiile învățate din războiul din Ucraina... și în deplină coerență cu NATO”. Ulterior, totul a fost întărit de o rezoluție a Parlamentului European, în care se vorbea mai pe șleau despre nevoi urgente și soluții inovatoare.
În general, dinspre Bruxelles au fost furnizate repere clare de politici și acțiune, suficient ca să profiți de oportunități și să te pui pe șină. Din motive de război lung și de nevrozare dinspre Donald T., birocrația europeană pare că vrea să o ia la trap.
În România însă, din pricină de mentalitate veche și păguboasă, oportunitățile sunt privite cu suspiciune. Am avut destule oportunități, unele care mai că nu-ți săreau în ochi, dar față de care am strâmbat suveran din nas (nicio legătură, sau poate da și cu distinșii cetățeni care își spun „suveraniști”, dar care au o optică cel puțin curioasă despre ce ar fi asta).
Doar suntem emitenții vechii înțelepciuni: „Dumnezeu îți dă, dar nu îți pune și în traistă”. Treaba cu pusul în traistă, ca și aceea cu pusul pe șină (inclusiv pe cea a mobilității militare - vai de calea noastră ferată!) se face cu străduințe. Nu ajunge constatarea că te-a lovit norocul cu repetiție. La un moment dat, va fugi.
Noi le avem pe ale noastre și cărările știute. Ce ne mai trebuie să ne legăm la cap cu niscaiva miliarde pentru care trebuie să se spetești? Doar a constatat președintele interimar că suntem peste media europeană cu cheltuielile pentru apărare. Da, zice tot dumnealui, vor mai crește câte un pic, an de an (bine că nu a spus pas cu pas). Și apoi, după ce ne-au adus agențiile de rating în pragul repetenției, de fapt ne mai gândim. Chiar dacă s-a bucurat ministrul Tîlvăr că din calculul deficitului se vor exclude banii suplimentari pentru apărare.
Ce ne trebuie achiziții în comun, funcționare în consorții europene? Vise... de interoperabilitate. Încă mai discutăm și o facem de ani despre cum să mutăm acest triunghi al Bermudelor numit industria națională de apărare (preponderent) de stat de la Ministerul Economiei la cel al Apărării.
Dacă va fi cineva care să profite de oportunitățile oferite de ReArm și nu doar să se pună pe șină, ci să și circule cu viteză, acelea sunt companiile private de profil. Atâtea câte sunt. Sau cel puțin își vor încerca norocul. Nu există jocuri prea mari pentru cei îndrăzneți.
Ne trebuie un CSAT în care să se discute și despre ReArm Europe. Nu anunțat pe surse și fără să se întâmple. Curând se termină primul trimestru al anului și nu e musai să fie chiar în ultima zi.
Altfel, vom rămâne iar „foarte atenți și implicați în discuțiile la nivel european”. Sau ca nuntașul care nu a mâncat, nu a băut, a dăruit subțire masă. Că de veselit și profitat, au făcut-o alții.
