Democrația originală ca o șaorma cu de toate. Plus - moț - Ponta
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Nu mai e nici democrația originală ce era ea. Pe vremuri aveam candidați deosebiți la funcția supremă în stat (vorba vine supremă, vorba vine stat).
Chiar și la cei fără nicio șansă exista măcar șansa de a genera un surâs în rândul electoratului.
Am avut noi un Mudava, un guru înaintea timpului, care ruga cetățenii să stea crăcănați în fața televizoarelor, ca să îi penetreze cu energia sa. N-a ieșit Mudava. Păcat.
Am avut noi de atâtea ori un Ghiță Funar, cum nu știați? Ghiță Funar care știa toate secretele universului (ba chiar pe ale universurilor) de la un profesor de fizică din Azuga, alte vremuri.
Am avut noi uitatele pământ-platiste ale profesorului Dan Felix Voiculescu, am avut noi un John Ion Banu, acum ce mai avem?!
Că te uiți la colecția de iepuri 2024-2025 și te apucă tristețea: Predoiu, ofițerul de Securitate care n-a fost lucrător/colaborator al Securității (da, la vlahi merge și așa), madam Șandru, actriță pe scena politică încă de când o îndemna Băsescu să meargă în altă direcție. Brokerul fugar și doctorul Ponta.
Ponta e un caz. Poate să ia orice formă, astăzi este socialist, mâine „suveranist”, poimâine iar proeuropean și săptămâna viitoare apare pe la subțiorii lui Trump.
Ieșit din mantaua penalului Năstase, a urcat în carieră până la boscheții de pe circuitul de golf al președintelui portocaliu de peste ocean.
A fost prim-ministru al României ani buni, care, evident, s-au dovedit răi. A stat mult în funcție, a avut un mandat demn de Văcăroiu, a coabitat cu cine era de coabitat.
A reușit chiar și să piardă alegerile în fața monosilabicului primar de provincie Iohannis, nu înainte de a-și fi oferit o zi națională demnă de Kim Jong-Un după două săptămâni la Băicoi. Un spectacol grotesc - chiar pe Arena Națională.
Au fost și alte vremuri, în care USL-ul a șters granițele între dreapta și stânga până a ieșit borșul ăsta românesc, această șaorma cu de toate. Cu de toate plus - moț - Ponta.
Ponta - l-ai dat afară pe ușă, a intrat îndărăt pe geam. Acum este iar parlamentar (deputat PSD de Dâmbovița).
Fostul consilier onorific al lui Ciolacu (Ponta și onoarea – iată o alăturare pe care doar Marcel de la Buzău o putea îndrăzni!) și-a luat avânt, ca prietenul Sebi Ghiță înainte să fugă la sârbi.
Ponta, care nu și-a ascuns admirația pentru Turcia și China, se prezintă acum ca un candidat care poate suplini, la o adică, și lipsa lui Georgescu (de va fi dat de tot pe mâna procurorilor) și lipsa de carismă a lui Antonescu, crinul transformat în al patrulea trandafir PSD. Ponta e candidatul hopa-mitică.
Atât că importanța pe care și-o arogă nu există în realitate. Oglinda în care își admiră Ponta aura de lider maxim e de multă vreme spartă.
Dar genul acesta de individ politic nu poate fi oprit de nimic, oricâte straturi de ridicol l-ar acoperi.
N-a fost oprit el Mircea Geoană din a se face de râs în mai multe rânduri de alegeri, ar fi culmea să-l rețină ceva pe Victor Viorel Ponta, paradoxalul, care pozează deopotrivă în speranță euro-atlantică (vai de noi!) și patriotică (de nuanță Ghiță). Cum ziceam, nu mai sunt nici iepurii cum erau odinioară... Alt ghinion.
Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu
