Firea și primarii de sectoare au prima șansă, pentru că au risipit zeci de milioane de euro, fiecare, pe propagandă. Cazul spitalului-fake promovat de Dan Tudorache
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Jurnalistul Petre Barbu, cel care scrie de aproape trei decenii despre media și televiziuni, a semnalat, pe 5 august, într-un editorial în Libertatea, existența unui spot al Primăriei Sectorul 1 al Bucureștiului, condusă de Dan Tudorache.
Politicianul PSD a promovat un spital inexistent ca și cum ar fi fost terminat. De fapt, clinica este abia în stadiu de proiect.
În această perioadă dificilă pe care o traversează pacienții români, mulți în situații disperate, și cu sistemul medical aflat sub presiunea coronavirusului, spotul lui Tudorache, dincolo de manipularea și cinismul mesajului, jignește buna-credință a telespectatorilor.
Petre Barbu:
Ziaristul a numărat 540 de spoturi pe toate televiziunile de știri, difuzate în perioada 27 iunie - 2 august, de la începutul campaniei.
Un verdict bipartizan, fără dubii
CNA s-a sesizat și, în ședința din 25 august, a pus capăt farsei, spunând: “E o minciună”, după cum relatează Pagina de Media. Unanimitatea e dificil de obținut în CNA, dar de această dată cinismul primarului Tudorache a șters granițele între oameni, partide și temperamente. Toți membrii au fost insultați de spotul mincinos și au reacționat în favoarea telespectatorilor.
Nu există un jurnalist pentru fiecare abuz al unei autorități. Situația presei din România este crâncenă.
<strong>Faptul că recent nemții de la Burda și-au anunțat retragerea, oferind afacerea de aici </strong><a href="https://www.paginademedia.ro/2020/08/exclusiv-paginademedia-burda-vanzare/"><strong>unor personaje cu mare experiență în a îngropa difuzarea de presă</strong></a><strong>, nu e decât cel mai recent semn al crizei.</strong><br>
Ultimul trust vestic rămas în România
Destinul, sau încăpățânarea unor oameni, face ca ultimul trust occidental de presă rămas în România să fie și primul care a sosit, la începutul anilor '90: elvețienii de la Ringier.
Ei editează două cotidiene, Libertatea și Gazeta Sporturilor, precum și mai multe reviste, printre care Elle, Unica, Avantaje, TV Mania.
Se face jurnalism bun și liber în mai multe redacții, dar dispariția marilor companii media din Vest reprezintă simbolul dificultății de a construi instituții la graniță, unde dacă falimentezi branduri de presă te califici să ajungi primar general “de stânga”. Iar dacă ești vedeta unei televiziuni cu datorii imense la stat le îngropi și devii speranță a politicii “de dreapta”.
Nu există un jurnalist pentru fiecare abuz, dar există o sută de cetățeni integri pentru oricare dintre deciziile sau faptele cinice ale autorităților, indiferent de partidul cărora le aparțin.
Primarii-hologramă
În alegerile locale prima șansă, în foarte multe dintre localitățile României, o au primarii în funcție.
Bucureștiul este doar cel mai strident exemplu. Zeci de milioane de euro au fost tocați, an de an, sector de sector, ca să promoveze fie lucruri normale, care țin de abecedarul unei vieți decente într-un centru urban, pe care le găsești mai bine organizate în Lahore sau în Sarajevo, fie minciuni sfruntate, precum cea despre care a scris Petre Barbu.
Împachetați în staniolul de pixeli ai televiziunilor, multiplicați de site-uri goale de orice alt conținut, adulați de corul postacilor agresivi, plătiți din bani publici, Firea, Tudorache, Băluță, Negoiță, Florea și ceilalți și-au șters PSD de pe afișe, pentru că nu mai au nevoie de partid și, de fapt, de lumea reală. Ei sunt prima garnitură de politicieni-hologramă, creații ale unei experiențe virtuale.
<strong>Mulți primari din România au imaginea lor, spitalele lor, realizările lor, mai toate fictive. De aceea și trec atât de ușor de la un partid la altul. Sunt holograme ale căror decizii influențează însă viața a milioane de oameni reali. </strong><br>
În fiecare zi, în toată țara, sute de jurnaliști se împiedică de firul care alimentează proiectorul și imaginea creată se clatină, vibrează a fals în aerul tot mai rece al verii târzii.
Dar scenografia minciunii, grămada de boxe muzicale, de spoturi colorate, toată circoteca, așa cum se spunea pe vremuri, care însoțește aceste apariții poată fi demontată doar de sute de mii de oameni implicați și venind la vot, în fiecare județ.
