Mesaj în ziua grevei generale: Și ce dacă sunt profesor și sunt plătit cât un casier? Problema e alta, dar apropo, aveți grijă ce vă doriți, să nu se îndeplinească

Chiar e o problemă că un profesor e plătit cât un casier? De când profesorii au anunțat că intră în grevă generală, au tot apărut comparații cu alte salarii. Sunt profesor și nu mă deranjează că sunt plătit cât un casier sau mult mai puțin decât un șofer. Ce mă deranjează e că nici eu, nici casierul nu putem trăi decent doar din salariu. Aici e problema. Într-o lume mai bună, profesorii ar fi împreună cu acei casieri în stradă, numai că ultimii n-au sindicat. Casierii lucrează în unul din cele mai profitabile sectoare, supermarketurile: tot profitul uriaș făcut din retail se vede prea puțin în salariul angajaților. Comparațiile nu fac bine nimănui, ce rost are să ne tot comparăm sărăciile?

După mai bine de 25 de ani în învățământ și toate gradele didactice luate, un profesor ia cât un șofer, un gestionar de depozit, un contabil junior sau o secretară.

Iată o listă cu salariile nete, medii, pe țară, pe categorii profesionale, potrivit Salario:

• lucrător comercial, casier – 2.500 de lei
• operator introducere date – 2.700 de lei
• agent call center – 2.800 de lei
• secretară – 3.000 de lei
• asistent manager – 3.100 de lei
• gestionar depozit, contabil junior sau șofer – 3.200 de lei.

Nu se îngheață ani, se dau examene, stați liniștiți

Greva e serioasă, dar spațiul public e plin acum de tot felul de alarme aiurea: ce fac copiii de-a VIII-a și de-a XII-a?, dacă rămân fără examen? etc. Sunt alarme care ridică aiurea gradul de antipatie pentru greviști. Au fost situații-limită de atâtea ori, nu-mi amintesc să fi fost afectați elevii în vreun fel. Reacția unei reprezentante a elevilor mi s-a părut cea mai potrivită:

„Am trecut printr-o pandemie și s-a rezolvat, elevii tot au mers la examene. Iar o pandemie e mai neprevăzută decât o grevă. În cel mai rău caz, am putea vorbi de o amânare a examenelor, în niciun caz de o anulare. Se vor găsi soluții. E imposibil ca toți elevii să rămână cu situațiile neîncheiate. Nu se va întâmpla acest lucru. Guvernul va trebui să găsească o soluție. Și trebuie să înțelegem că este un risc mic pe care trebuie să ni-l asumăm cu toții – acela ca examenele să se amâne puțin – pentru o cauză mult mai mare, pentru a combate un risc mare. Pentru că, în lipsa creșterii salariilor, există riscul ca în câțiva ani să nu mai avem profesori în învățământ”.

Aveți grijă ce vă doriți, nu cumva să se îndeplinească

Un interviu util a dat Mircea Miclea, fost ministru al educației, unde vorbește despre ipocriziile din educație. O observație foarte utilă e asta:

„Remarc ipocrizia politicienilor. În primul rând a președintelui și a ministrului educației, care, la rândul lor, au acceptat cea mai mică alocare din PIB pentru educație, deși pe toate canalele susțin că educația este prioritate națională. Din nou, o ipocrizie crasă, pe care acum o poate vedea toată lumea”.

Un lucru cu care nu pot fi de acord și pe care Miclea și alții îl tot vântură e o meritocrație iluzorie care s-ar manifesta prin mai multă putere și autonomie a școlii. Sincer, eu nu văd cum ar putea deveni mai bun învățământul dacă am deschide larg ușile pilărelii și coteriilor locale. Cine crede că un director de școală poate rezista nenumăratelor presiuni și intervenții de la ștabi locali pentru plasarea pe diverse posturi a oamenilor lor? Deci, așa nu.

„Al doilea lucru care trebuie asociat cu majorarea salarială ar fi ca profesorii să devină angajații școlii, astfel încât școala să fie cea care îi angajează și tot școala să fie cea care îi concediază, dacă nu prestează activități de calitate. Este modalitatea prin care școlile pot scăpa de cei care nu fac ore de calitate”

Aveți grijă ce vă doriți, nu cumva să se îndeplinească. Sigur că e nevoie să evaluăm și să căutăm profesori cât mai buni. Dar o măsură cum vrea Miclea n-ar face decât să repornească o nebunie a pilărelii. Nu că ar fi dispărut, dar e ceva mai difuză acum. Sunt excepții, că doar sunt și directori cu personalitate în țara asta, dar aceștia vor fi mereu minoritate.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE