Isteria Georgescu. Cauze și consecințe

În România, deocamdată un control judiciar și șanse minime să mai poată candida la alegerile prezidențiale. Și nici anturajul său de mercenari nu se simte mai bine. Plus câțiva protestari gata să meargă cu guru până la sufertaș, chiar și doamna Cristela și-a oprit tăvălirea prin zăpadă pentru a-i ridica moralul.

Plus, desigur, agitprop-ul magaioților în frunte cu alde Musk, care vrea cu orice preț destabilizarea Uniunii Europene, urmând fidel agenda Kremlinului, care e totuna cu linia fascismului portocaliu emanat de Trump. Un tehno-fascism glossy, un show planetar pentru guguștiuci. L-a luat pe Musk grija Tecuciului democratic. De aia nu mai poate să zboare pe Marte, vezi Doamne.

În ultimul număr din „Foreign Affairs”, într-un eseu de Margaret MacMillan, Trump e asemuit cu acel personaj din „Fundația” lui Asimov care vrea să readucă impredictibilitatea pe pământ. Un agent al haosului care se crede salvatorul planetei.

Într-un alt eseu din „Le Point” (număr dedicat mogulilor inteligenței artificiale), Étienne Gernelle rezumă bine ce s-a întâmplat în Europa după trei ani de la invadarea întregii Ucraine de către statul terorist rus: ne-am plictisit. Nu ne mai impresionează crimele, criminalii de război ca Putin, am obosit și suntem supuși permanent unui bombardament mediatic abracadabrant.

Propaganda putinistă a plantat deja semințele răului în capul europenilor. Am rămas cu busola morală moartă-n drum. La fel ca dragostea, și capacitatea de a suferi într-un război al altora durează – se povestește – tot trei ani.

Nu în ultimul rând, ultimul număr din „Internazionale” analizează cauzele profunde pentru care fosta Republică Democrată Germană, Germania de Est, a făcut șpagatul și a trecut la extrema dreaptă.

Extremele se aseamănă până la contopire. Așa e posibil și ca discursul delirant al georgescienilor să fie concomitent neo-comunist și neo-legionar.

Am făcut această introducere pentru a arăta că alții aduc nuanțe acolo unde românii operează doar cu marș, fă/mă. Și preocupări oteviste referitoare la cufureala minionului șchiop, înveștmântat după ultimele canoane ale modei vieneze, raionul de dandy sexagenari, minionul cu șofer, oprit în trafic, că aveau procurorii o palavră cu el.

Georgescu nu ar fi trebuit niciodată să ajungă să candideze la nimic, dacă România era sănătoasă la cap, la inimă, la școală și la presă. Nu e.

Dimpotrivă. E vai mama ei, dar uite că se apară cum poate de asaltul miliardarilor americani prăjiți, al boților ruși, al copiilor cu șase degete născuți de inteligența artificială chinezească și al gloatelor ieșite analfabete din „învățământul” românesc.

Bref, multă furie, multă prostie, certitudini grupa mare, tupeu enorm, fudulie, curluntrism, fracturi logice la greu.

Suveraniștii, admiratori ai Rusiei, se plâng că am ajuns ca la ruși și așteaptă amestecul americanilor în treburile interne.

Mai mult: securiști bătrâni vor să tragă ultimul cartuș, pădurea tânără le are pe ale ei, și între timp mizele românești rămân integral meschine. O lume mică și gri, mărginită de păcănele, farmacii, bănci, supermarketuri cu prețuri horror, second-hand-uri și case de amanet.

O lume încuiată și îngustă, convinsă că e buricul galaxiei, când de fapt e Mizilul universului și mai cască și gura la televiziuni specializate în urlet și dezinformare.

Pușcăriabilul Georgescu își recită poeziile și întreabă arogant ce importanță mai are dacă va candida, mai să scap și o lacrimă pe altarul jertfelnicului iisusic al operatului în perfidul Occident. Chiar așa: cum de s-a dat pe mâna doctorilor, știau ăia mai bine ca el? De ce nu s-a dres din brânca ursului?

Și ne asigură că nu stăm în genunchi în fața nimănui, o obsesie frumoasă, una dintre cele câteva din manualul micului propagandist cu delir de grandoare. E o învățătură utilă și în caz că ajunge la pușcărie, unde, de altfel, din ochi, îi e locul.

Dar până se pronunță justiția, e nevinovat și Georgescu.

Isteria din jurul acestui ins stătut ani de zile în Austria din surse de venit necunoscute a făcut deja enorm de mult rău unei societăți oricum prost educate, mutilată de nedreptățiți, de hoții și jigodisme.

Sigur, ar fi fost drăguț dacă în 2024 am fi avut mai mulți candidați echilibrați mintal măcar, dacă nu onești și competenți, dar – strict după ochiul meu – uite că n-am avut parte. Poate la primăvară. Deși… 

Foto: Vlad Chirea

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.