Le-am dus la târg ca să râdă lumea de noi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Probabil că mulți cunosc snoava aceea în care un cetățean din mediul rural, cu preocupări agricole (ca să nu folosesc termenul țăran), se îndreaptă spre târgul duminical, trăgând după el un cal sau o vacă profund încercat/ă sub aspectul greutății și sub aspect estetic (asta ca să nu spun direct că era vorba despre o mârțoagă).
Întrebat de un trecător dacă duce ființa înzestrată cu conștiință, dar negrăitoare (ca să evit cuvântul animal) pentru a o vinde, cetățeanul din mediul rural răspunde că nu, ci o duce la târg pentru a o face de râs.
Ei bine, cetățenii României, din mediul rural sau din cel urban, pot înțelege mai bine snoava zilele acestea. Dacă nu cumva sunt sătui de ea.
Avem bătătura plină de mârțoage (că nu mai are rost să folosim eufemisme corecte din punct de vedere politic) incapabile. În loc să fim noi cei care domină gospodăriile proprii, mârțoagele, prezentând vizibile burți și gușe de bunăstare, sunt cele care fac legea și dau ordinele. Dar mai sunt oare mârțoage dacă sunt atât de pline de hrană și plesnesc de sănătate? Da, sunt. Cel puțin sub aspect intelectual, să zicem.
Sănătoase fizic, dar puternic roase intern de incultură, incapacitate de analiză și sinteză, lipsuri cognitive dintre cele mai grave și lipsuri morale de-a dreptul abisale, mârțoagele noastre se uită în oglinzile fermecate pe care li le pun yesmenii și consilierii în față și se consideră darurile cele mai de preț făcute de Dumnezeu României și românilor.
De aici le și vine încrederea sinucigașă în forțele proprii și în inteligența șireată pe care sunt convinse (ele, mârțoagele) că o posedă.
Nu de puține ori asistăm la scene halucinante, în care vedem cum mârțoagele noastre se avântă în competiții cu animale de rasă, bine antrenate și bine educate pentru victorie.
Atunci când se termină cursa, deși n-au parcurs nici măcar jumătate din traseu, mârțoagele noastre se uită în jur cu ochii mari și înlăcrimați, cu mândria atârnând flască pe la nivelul călcâielor sau chiar mai jos și bâiguie printre hohote de plâns: “Ceea ce vedeți nu este adevărat. Este o conspirație, un complot menit să ne și să vă discrediteze!”.
După ce a făcut un gest de o mizeră supușenie, solicitată sau ba, cedând gazele românești din Marea Neagră pe nimic (deocamdată în fază de proiect aflat în dezbatere publică), Viorica Dăncilă a plecat triumfătoare la târgul de joburi din SUA, anunțând că se va întâlni cu însuși vicepreședintele Mike Pence. Țeapă. Întâlnirea a fost anulată de partea americană, fără explicații.
Nici întâlnirea cu Rick Perry, secretarul pentru energie al SUA (un soi de Anton Anton la altă scară), nu a fost mai reușită, acesta uitând să menționeze că s-a întâlnit cu ditamai premierul partenerului strategic România.
În altă parte a lumii, la târgul de joburi de la Bruxelles, comisia juridică a Parlamentului European a respins-o pe Rovana Plumb ca posibil comisar european, din cauza problemelor de integritate. Atât e de spus despre asta.
Aceste doamne, că altfel nu avem voie să le spunem, potcovite cu pantofi de lux și țesălate de hair-styliști scumpi, nu au fost duse la târg de către noi, stăpânii lor de drept. S-au dus singure, singurele. Și nu au fost acolo ca să se facă ele însele de râs. Dar au reușit să ne facă de râs pe noi. Pe toți.
