Marea problemă a Rusiei e că, probabil, otrăvirea lui Navalnîi NU a fost ordonată de Putin
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când până și FSB e luat prin surprindere, asta probează că, în regimul Putin, violența a ajuns la mâna deconcentratelor crimei, pe care nici Kremlinul nu le mai stăpânește.
Cuprins:
Pe măsură ce diagnosticul lui Alexei Navalnîi se lămureşte în spitalul din Berlin, iar opinia publică se oripilează (din nou) la auzul cuvântului “noviciok”, unii se reped să dea vina pe Vladimir Putin pentru că ar fi comandat atacul asupra adversarului său politic.
Dar comentatorii ruşi, plus străinii care ştiu coridoarele puterii la Moscova, spun că lucrurile sunt mai grave decât atât: anume, că otrăvirea nu a fost ordonată de Putin, ci e un semn al descentralizării criminalităţii în Federaţia Rusă.
Cine era în lumina anchetelor?
Există două teorii plauzibile privind tentativa de asasinat. Prima ar fi că a fost organizată de unul din oligarhii de supertop, vizat personal de anchetele anticorupţie ale echipei media a lui Navalnîi.
Candidatul perfect ar fi Evgheni Prigogin, “bucătarul lui Putin” şi patronul firmei de mercenari Wagner, care tocmai declarase că vrea “să le ia cămaşa de pe ei” în procese civile (cere 1,2 milioane dolari despăgubiri morale).
La nivelul ăsta de cerc interior, marii crocodili politici şi lideri ai sistemului militaro-securist (“siloviki”) care conduc astăzi Rusia fac ce vor atunci când se enervează, fără să consulte colegii sau chiar pe preşedinte; sunt intangibili.
De exemplu, Igor Secin, adjunct al lui Putin de prin anii ’90 şi actualmente şeful companiei de stat Rosneft (petrol), a ordonat în 2016 arestarea pentru corupţie a unui ministru al economiei care se opunea schemelor lui de business.
Scandalul l-a surprins şi stingherit vizibil pe Putin, dar n-a avut încotro: treaba a rămas cum voia Secin, iar ministrul respectiv execută opt ani de închisoare.
Antreprenorii crimelor vor să se remarce
Teoria nr. 2 e că otrăvirea a fost iniţiativa unei găşti locale în ascensiune, care îşi semnalizează astfel prezenţa şi oferta Kremlinului ori crocodililor supremi de la punctul anterior, pe o piaţă de servicii criminale tot mai aglomerată.
Lucrurile astea s-au întâmplat tot timpul în Rusia, doar în ultima vreme frecvența inițiativelor morbide a crescut. Diverşi antreprenori privaţi apropiaţi de administraţie îi văd slăbiciunile, constată că “verticala puterii” se clatină periculos şi atunci aplică remedii pe cont propriu, în speranţa de a fi premiaţi.
Înapoi în era violenţei private necoordonate
Oricum ar fi, Kremlinul are o problemă tot mai vizibilă, cum remarcă editorialiştii de la Moscova. Statul rus a pierdut monopolul violenţei, la fel ca în anii ’90, în favoarea diverşilor privaţi care o exercită fără binecuvântarea centrului.
Asta e o lovitură mortală pentru propaganda lui Putin, care timp de 20 de ani exact ideea asta a vândut-o votanţilor în campanii: oi fi eu autoritar, dar măcar am rezolvat “haosul din epoca Elţîn”.
Ideea cu “haosul lui Elţîn” e oricum manipulativă şi ideologizată, fiindcă toate statele foste comuniste au trecut prin perioade grele şi inevitabile de ajustare economico-socială în anii ’90, fără să ajungă dictaturi mafiote ca Rusia.
Dimpotrivă, unele sunt azi membre UE, ceea ce arată că existau şi alte soluţii pentru Federaţia Rusă decât cea aplicată de Putin. Iar acum, chiar şi acest pretext al “stabilităţii autoritare” se destramă și cercul se închide: Rusia se întoarce în proverbiala “epocă Elţîn” a violenţei private necoordonate.
FSB a fost și el depășit
Semnalul disoluţiei autorităţii este că otrăvirea lui Navalnîi s-a produs sub nasul FSB (fostul KGB), care monitoriza fiecare mişcare şi întâlnire a disidentului.
Îl urmărea inclusiv pe timpul călătoriei fatidice în Siberia, după cum ştie toată Rusia şi se demonstrează zilele astea prin filmuleţe care se scurg în public.
Or, în loc să anunţe o anchetă care ar descoperi probabil asasinul în doar câteva ore, autorităţile ruse sunt paralizate. Rubla şi bursa au căzut, Occidentul vorbeşte de noi sancţiuni.
Deşi a reacţionat ferm la incident, Angela Merkel e presată mai departe de opoziţie şi opinia publică să stopeze proiectul Nordstream 2 în cooperare cu ruşii. Clar, Putin nu avea nevoie de toate complicaţiile astea acum.
Versiunile SF care încearcă să mute vina
Dar el pare cu mâinile legate în acest caz care-i trădează neputinţa. Singura reacţie ce vine din Rusia e valul de fake news orchestrat pe principalele TV (stat şi private, tot aia), constând în uzualele deliruri contradictorii:
- pe Navalnîi l-au otrăvit germanii la destinaţie;
- ori că s-a intoxicat singur ca să-şi facă imagine;
- ori că nu-i deloc otrăvit, totul fiind o mare minciună a presei occidentale duşmănoase.
Ba chiar dl. Prigogin, proprietar şi al fermei de troli care pompează zilele astea fake news pe subiect, ia peste picior şi Vestul, şi propriul guvern încolţit, declarând că “nu ne permitem să-l pierdem pe Navalnîi, care distrează lumea de atâţia ani; ne-am plictisi fără el”.
Ăsta e şi mesajul preluat de idioţii utili ai Moscovei din toată Europa, inclusiv România: persiflarea şi decredibilizarea victimei, la fel ca în 2015, în cazul Boris Nemţov, drept “politician oricum lipsit de şanse electorale, e un teatru ieftin, de ce s-ar complica cineva să-l elimine…”.
