Marele război și imposibilii eroi

Sau un individ fără meserie (Simion), deturnat de tranziție de la destinul său firesc de paznic de noapte.

Sau un președinte fără sprijin politic (Nicușor), imagine a dorinței dublate de impotență politică.

Până acum, circul mediatic a arătat exact cine reprezintă românii: mahalaua, neamul prost și mirajul onestității. 

Vestea proastă e că orice se alege, tot șpaga, învârteala și combinația vor stăpâni țara. 

Vestea și mai proastă e că situația internațională e de așa natură că oricum se alege praful de tot.

Să ne gândim la situația internațională (căci situația internațională nu e bună, întocmai ca într-un cântec al adevăratului Adriano Celentano) ca la o poveste. Să zicem ca în „Game of Thrones”.

La Vest avem un rege portocaliu, nu foarte înzestrat cu minte, dar ros de invidii și mutilat de meschinărie. Avar și imoral, portocaliul e buldozerul cu care se distruge rostul vechi al lumii.

Nu puțini văd în aceste apucături de oranjgutan sfori care duc până în Rusia. Cu portocaliul călare pe țară (și clica sa de oligarhi, dintre care nu puțini par și atinși de oligofrenie), Vestul nu mai poate pretinde rolul de far.

Nu mai are ce cale să arate. Mulțumim, în prăpastie putem merge și singuri.

Recomandări

Nicușor Dan îi cere premierului interimar să trimită Corpul de Control la Salina Praid: „Să stabilească vinovații”

Pofta nestinsă de sânge

În Rusia avem un rege slav cu râuri de sânge pe mâini. Avariția lui nu se oprește la bani și obiecte (are destule – din corupție). E însetat de sânge de om, e mânat de visuri de glorie pentru regatul său care nu mai e ce a fost (și nici nu va mai fi vreodată).

În China avem un rege mai tăcut și mai ambițios, care lucrează cu planuri pe termen și mai lung. E un clișeu pentru că e adevărat: chinezul gândește în secole.

Mai mult: China a făcut în doar o jumătate de secol marele pas care a scos-o din evul mediu timpuriu și a transformat-o într-o mare putere internațională.

Succesul comercial ascunde uneori realitatea că, în tot acest timp, China a rămas o dictatură politică, iar drepturile și libertățile omului sunt totuși o idee exotică la Beijing, un capriciu al unui continent destul de bătrân.

Bătrânul continent e Europa, care nu are o viziune unitară (și chiar asta e concomitent forța, dar și slăbiciunea ei).

Europa e cel mai aproape de ce ar trebui să fie, o obligă istoria sa milenară.

„Bătrânul” încearcă să ia deciziile corecte chiar și în războiul cel mai atroce din lume (care nu e nici acela din Orientul Mijlociu, nici acela din Europa de Est). Războiul, marele război invizibil, este cel climatic.

Recomandări

Ani grei de pușcărie pentru cuplul care a ucis un italian, l-a secționat și i-a dat foc pe câmp. Judecător: „O periculozitate feroce”

Ar trebui să fim miliarde. Și nu vom fi

Nu ne mai rabdă pământul, cum s-ar spune, dar tot nu ne oprim din luptele noastre mărunte de viermi în vârful hârlețului.

Și exact așa ne va prinde și sfârșitul, fiindcă, spre deosebire de povești, aici unde ne aflăm nu ne mai ajunge un singur erou.

Ar trebui să fim miliarde de eroi și să ne schimbăm stilul atât de greșit de a trece prin viață. Și nu vom fi.

Pământul se scutură de cel mai agresiv dintre dăunătorii săi – post-sapiensul. Nu e o metaforă. E o realitate cu milioane de probe. Se întâmplă chiar acum.

Armata morților suntem chiar noi și nici măcar n-am băgat de seamă. Eram morți și nu știam, vorba aceea.

Și unde sunt deci dregătorii noștri în povestea aceasta, vestiții noștri panacotari de provincie? Nicăieri, unde să fie?! La combinații, la table la Nisa, cel mult.

Suntem, efectiv, la capătul lumii, jucând pe mize ridicole alba-neagra cu viitorul, cu prezentul și cu trecutul. 

Și, desigur, nici nu ne pasă și pozăm în inocenți.

Zâmbiți, vă rog, ne vizitează apocalipsa.