O carte despre extrema dreaptă românească a anilor ’30 și eșecul unei „splendide generații”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
M-am apucat să recitesc „Anii treizeci - Extrema dreaptă românească”, de Zigu Ornea*. Va apărea curând o nouă ediție la Editura Polirom. Este o carte ce merită citită în aceste vremuri când se tot vorbește despre legionarism, fascism, extremism, nazism - ștampilele folosite de intelectualii noștri progresiști, care văd legionari peste tot. Nu-i fac reclamă cărții pregătite la Polirom, pentru că nu obișnuiesc să fac publicitate mascată din motive obscure (prietenii, interese și combinații), așa cum fac alții, care recomandă cărți pe care nici nu le-au citit.
Am citit „Anii treizeci” în urmă cu 10 ani. Erau alte vremuri. Recunosc că a fost o lectură entuziastă, pentru că aflasem multe lucruri despre istoria ideilor din lumea culturală și politică a anilor ’30. De data asta, am citit mai așezat.
Hotărât lucru anii ’30 n-au fost deloc luminoși, idilici și prosperi precum miturile care se vehiculează în prezent. Ba dimpotrivă, anii noștri sunt mult mai liniștiți și tihniți, în ciuda crizelor care s-au succedat în ultimele trei decenii. N-au fost asasinate politice, pe străzi nu defilează legionarii smintiți, gazetele n-au nevoie de autorizații și aprobări de la autorități și nu sunt închise din motive de propagandă, n-au avut loc atentate cu bombă și nici n-au fost bătuți și expulzați studenții evrei de către bandele legionare. Într-adevăr, se vorbește despre „Statul Paralel”, dar n-a fost demascat. O fi trăind „paralel” cu poporul. Astfel, avem o Românie liniștită, în aparență, care își consumă frustrările și furia pe TikTok și la alegerile prezidențiale. Mai vin și banii de la Uniunea Europeană, mai puțini decât am putea să atragem, mai asfaltăm niște străzi și facem niște școli cu WC-uri conform standardelor europene, buni și banii ăștia! România anilor 2020 este mai bună decât cea din 1930.
Atunci, în acest confort, de ce este indicată lectura cărții „Anii treizeci - Extrema dreaptă românească”? Pentru a cunoaște tensiunea ideilor care se vehiculau în spațiul românesc. O tensiune care se desfășura într-un alt context decât cel de-acum. Și la ce ne folosește să cunoaștem acea „tensiune”? Pentru a înțelege ceea ce trăim. Oare există riscul ca istoria să se repete? Nu există!
Ascendența fenomenului legionar în spiritul public al anilor treizeci este o realitate indiscutabilă. A-i diminua însemnătatea, a-l trata ideologic sau invectivant, adjectival este o cale falsă și contraproductivă. (...) Tineretul, debusolat și disprețuind politicianismul, s-a îndreptat spre legionarism, cu bună-credință inocentă, sperând să afle aici singura alternativă salvatoare. Că alterativa era înșelătoare s-a văzut mai târziu. Z. Ornea (1930 - 2001) are un răspuns convingător pentru cartea pe care a scris-o:
Autorul dedică un capitol substanțial generației Criterion, care se afla atunci într-o afirmare spectaculoasă și care a întreținut dezbaterile, ideile și înfruntările, atât între membrii generației, cât și cu cei „bătrâni”. În 1927, această generație abia se constituia. Cei care s-au adunat în jurul manifestului „Itinerariul spiritual”, ciclul de 12 foiletoane scrise de Mircea Eliade și publicate în „Cuvântul”, aveau între 20 și 25 de ani. Autorul precizează că nu va fi o generație „unitară în opțiuni, dar, dincolo de diversitatea opiniilor, se va constitui ca un corp distinct”.
Fără pretexte de exhaustivitate, Z. Ornea amintește componența acestei generații ce va cunoaște afirmarea în anii treizeci: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Paul Sterian, Dan Botta, Emil Cioran, Constantin Noica, Anton Golopenția, Petre Țuțea, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian, Petru Comarnescu, Ion I. Cantacuzino, Alex. Cristian Tell, lista e foarte lungă, n-are rost s-o consemnez precum în carte, trebuie citită! Liantul acestei generații a fost profesorul lor de metafizică și logică, Nae Ionescu.
Citind și recitind numele acestei generații, care a explodat în anii treizeci, cu o medie de vârstă, repet, care nu depășea 25 de ani, n-am putut să nu mă întreb ce făcea generația mea la 25 de ani, în anii ’80, cei mai detestabili ani ai comunismului ceaușist? Probabil că, alături de popor, „construia societatea socialistă multilateral dezvoltată” și se distra în vacanțe și concedii la Costinești. O posibilă comparație este inutilă. Anvergura intelectuală a generației mele este net inferioară celei din anii ’30. Dar să nu derapez!
Totuși, nu pot să nu mă întreb, tot inutil, dacă există o listă cu cel puțin zece nume de tineri intelectuali, cu vârste de până-n 25 de ani, care s-au afirmat, în prezent, în lumea ideilor și dezbaterilor social-politice din România? Nu influenceri, nu ONG-iști, nu agitatori pe Facebook și TikTok, ci tineri cu voci (condeie) puternice care să „dinamiteze” lâncezeala, confortul, șabloanele, mimetismul și mediocritatea spațiului intelectual românesc. Eu nu cunosc, n-am auzit, iertare dacă greșesc!
Z. Ornea acordă spații mari scrierilor principalelor nume din tânăra generație de la 1927 în presa vremii de atunci. Ceea ce m-a impresionat la recitire este forța ideilor vehiculate în publicistică (făcând abstracție de ideologie). Îmi pare rău, dar editorialiștii noștri (din anii 2020) sunt mici copii față de editorialiștii lor (din anii ’30). Iarăși, să facem o comparație între ce scriau acei tineri cu ceea ce scriu azi tinerii și bătrânii noștri formatori și lideri de opinie este inutil și caraghios. Tinerii aceia aveau idei, scribălăii din prezent produc pamflete deghizate în postări pe Facebook. Oare de ce există această diferență? Educația și școala erau mai bune în anii ’30? Pentru că generația lui Eliade și Cioran n-a apărut din neant, n-a fost parașutată în România de extratereștri, s-a format în România, nu-i așa? Dacă tot stau cu ochii pe numele acestei generații, am senzația că tot ce-a urmat după aceasta a fost un deșert. Z. Ornea nu ezită să repete de câteva ori „splendida generație”. Pe bună dreptate.
Z. Ornea descrie cu minuție și echilibru fenomenul de convertire a acestei „splendide generație” la legionarism. Nu s-a produs brusc. A început treptat, din 1933, molipsind și contaminând ansamblul. Fenomenul rinocerizării și autodistrugerii a pornit de la profesorul Nae Ionescu care, din toamna lui 1933, a trecut de partea Gărzii de Fier. „Unii l-au urmat imediat, alții treptat, puțini (ca Petru Comarnescu, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian, H.H. Stahl) rezistând contaminării care făcea mereu victime”, notează Z. Ornea.
Autorul dezvoltă principalele motive ale acestei convertiri (înverziri). Primul constă în aspirația acestei generații spre purificare morală, iar legionarismul se autoprezenta ca o mișcare de purificare morală a nației, luptând să nimicească partidele politice. În fapt, mișcarea legionară urmărea scopuri politice, dar tinerii de atunci nu recunoscuseră această finalitate. Ei credeau că purificarea morală se poate realiza prin activism în cadrul legiunii. Un alt factor al convertirii a fost aplecarea acestei generații spre spiritualitate și ortodoxie. Iar mișcarea legionară se autoprezenta ca una de renaștere a „adevărului religios românesc”. Simpatia tineretului, care își făcuse o convingere din spiritualitate, a devenit posibilă și explicabilă pentru aderarea la mișcare.
În procesul de convertire a intervenit un factor important: tinerii erau obsedați de destinul ingrat al României, o țară mică. Ei nutreau idealuri misionare-politice și culturale care să înalțe România pe scara internațională a importanței. Priveau admirativ la Germania, Italia și (în mai mică măsură) la Rusia, țări în care revoluțiile naționale și sociale modificaseră structurile societății și le impuseseră în lume. Tocmai acest ideal a fost fluturat de mișcarea legionară. Corneliu Zelea Codreanu promitea „o țară ca soarele sfânt pe cer”.
Nu în ultimul rând, un motiv pentru migrarea tineretului spre legionarism a fost situația materială precară a contingentelor noi de intelectuali. Puțini dintre tinerii cu diplome universitare își găseau de muncă nu numai în universități, din cauza „bătrânilor” care blocau accesul la catedre, dar și în învățământul liceal. Legionarii au știut să profite de această situație, promițându-le tinerilor locuri de muncă. Procesul de rinocerizare a durat șase-șapte ani.
Am oferit explicații, nu și scuze. Dar, oricum, aceste explicații sunt motivații de neignorat în efortul de reconstituire a procesului, tragic, de convertire. După ce explică acest proces, Z. Ornea notează cu luciditate:
El citează pe larg o scrisoare a lui Eugen Ionescu expediată, în 1945, criticului și istoricului literar Tudor Vianu: „Generația «Criterion», fudula, «tânăra generație» de acum cincisprezece sau zece ani s-a descompus, a pierit. Nici unul din noi nu avem încă patruzeci de ani și suntem sfârșiți. Alții, atâția, morți. Noi am fost niște bezmetici, niște nenorociți, în ceea ce mă privește nu-mi pot reproșa că am fost fascist. (...) Cioran e aici, exilat (la Paris - nota P.B.) Admite că a greșit, în tinerețe, dar mi-e greu să-l iert. Mircea Eliade e un mare vinovat. Dar și el, și Cioran, și imbecilul de Noica, și grasul Vulcănescu, și atâția alții (Haig Acterian, M. Polihroniade) sunt victimele odiosului defunct Nae Ionescu. Dacă nu era Nae Ionescu am fi avut astăzi o generație de conducători valoroasă, între 35 și 40 de ani. Din cauza lui toți au devenit reacționari...”.
Scrisoarea merită citită integral, reprezentând, notează Z. Ornea, „un tablou crud, tulburător de clar, exact în diagnoză, cântând, la catafalc, prohodul unei ilustre generații care s-a autodevorat”.
Cred că o dezbatere în jurul acestei cărți, cu moderatori și invitați inteligenți, care să discute cu „cărțile pe masă”, ar face la televiziunile noastre de știri niște audiențe mai mari decât un interviu cu Georgescu, Simion, Puric și Becali. Dar de unde să iei astfel de moderatori și invitați? Generația asta încă nu s-a născut și nici nu poate învia „splendida generație”.
* „Anii treizeci - Extrema dreaptă românească”, Z. Ornea, ediția a IV-a, Editura Cartea Românească, 2015
Foto: Profimedia
Realist2023 23.01.2025, 15:36
Excelenta subliniere dl Barbu - lectura obligatorie in scoli ! Dar oare o sa o citeasca macar unul dintre tiktok-istii votanti ai lui K.G. ? Iar daca se va intampla miracolul, va fi zguduit vreunul in covingeri ?
Basarab1948 24.01.2025, 16:21
Ești penibil(deh,papagal)!Sondajele au relevat ca jumatate din votanții lui Georgescu, sunt oameni cu studii superioare!Iar acum, NU prea mai sunt carți care merita sa fie citite!Numai propaganda stridenta,ori pornografie!
armand 23.01.2025, 19:01
Cumplit articol , d-le Barbu! Cumplit prin sinteza si juxtapuneri dar si prin picuri de otravaletala strecuratevoluntar sau nu printre randuri.Nu voi intra in detaliile unei istorii incomode rescrisa de invingatori ci doar o intrebare retorica: daca acea generatie geniala a fost neputincioasa, ce se astepta de la noile generatii , majoritar, fara noima de cultura? Antropologia, logica , hermeneutica sunt notiuni straine in zilele noastre, niste chestiuni neglijabile versus bombardamentul informational haotic atat de util manevrarii maselor. Restul, cei putini, sunt cantitati neglijabile, lasati aidoma lui Diogene, sa bata ulitele in cautarea vreunui seaman.
Basarab1948 24.01.2025, 16:16
Codreanu a fondat„Legiunea Arhanghelului Mihail”-nu„Garda de Fier”-nume dat in 1940- de catre noul conducator Horia Sima-dupa asasinarea lui Codreanu-la ordinul lui Carol al II-lea!Tinerii convertiți la legionarism au oarecari circumstanțe atenuante, ca in primii ani,ideologia„Legiunii”nu era una violenta-fiind mai mult„semanatorista” și„ortodoxa”-un fel de ONG- cu obiective ca școlarizarea copiilor țaranilor saraci și ajutorarea celor nevoiași!(Cel puțin așa rezulta din cartea lui Ioan Scurtu„Sistemul partidelor politice in România dintre anii 1918-1940”)!