Orgoliul doamnei Lasconi și victimele colaterale

Am conștiința împăcată: măcar n-am votat nici cu unul, nici cu alta, și nici cu Ciucă sau Ciolacu ori Simion. 

Elena Lasconi s-a lăsat cuprinsă de un delir de grandoare, de o importanță pe care în mod real nu o are. 

A strâns mai mult de un milion de voturi în condițiile în care oriunde aruncai ochii pe lista aia electorală dădeai fie de pădure, fie de incompetență, fie de rea-voință. 

Și atunci, o primăriță de provincie, cu bune rezultate contabile la Câmpulung, conducând un partid care nu și-a pierdut izul reformist oricâte gafe a făcut (și a făcut grămezi – începând cu cea mai mare dintre toate, și anume neînțelegerea faptului că politica este o artă a compromisului și a reformei inteligente), era firesc să pară răul cel mai mic.

Dar nu mai suntem în 2024. Nu mai e Elena Lasconi singura care poate să pară răul cel mai mic pe o eventuală listă de candidați. Mai sunt și alții. 

Printre alții, primarul Bucureștiului, Nicușor Dan (despre care am mai scris aici, nu mi-am schimbat părerea E bun Nicușor Dan de președinte? | Libertatea).

Iar Nicușor Dan este cel puțin la fel de încăpățânat ca Elena Lasconi. Sunt gata să țin prinsoare că niciunul nu se va retrage. N-au ei înțelepciunea lui Ludovic Orban, fără de care poate că nici n-ajungea Elena Lasconi în turul al doilea.

L-am ironizat de multe ori pe Ludovic Orban, numindu-l, ca Băsescu, Șică-Mandolină. Dar Orban s-a dovedit cel mai înțelept dintre candidații din 2024. E un fapt.

Altul acum: să-l compari pe Nicușor Dan cu Călin Georgescu în baza ideii trase de păr că amândoi speculează speranța electoratului că vine independentul salvator e ca și cum ai compara-o pe Elena Lasconi cu Viorica Dăncilă în baza faptului că amândouă au o pregătire academică precară și înțeleg din politica internațională puțin spre deloc. Poate că nu sunt chiar la fel, cine știe?!

Pe de altă parte, Nicușor Dan a coabitat politic matur cu principalele partide din România, a învățat mai repede și mai bine ce înseamnă, în fond, politica, fie ea și făcută la București.

Elena Lasconi nu doar că n-a reușit să progreseze politic, a fost un candidat nepregătit în 2024 și are șanse să rămână un candidat la fel de nepregătit și în 2025. I se poate da cel puțin creditul consecvenței. 

Văd cu ochiul liber că în USR (ce a mai rămas din el, după ani de proastă organizare internă) sunt candidați mult mai pregătiți decât Elena Lasconi să ocupe fotoliul de președinte al unei țări. Întâmplarea face să nu ocupe nici fotoliul de președinte al partidului.

Dar – și asta se poate intui foarte ușor – Elena Lasconi va pierde și cursa pentru Cotroceni, și șefia USR. Atât că, între timp, pagubele colaterale vor fi cetățenii autonomi din România. Câți mai sunt. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE