Aurul proștilor și guvernarea „de suflet”

Fără propagandă, se dovedește a fi o guvernare de „pirită”, adică aurul proștilor. Îmi bazez susținerea pe cele mai recente date privind execuția bugetară în primele patru luni din anul 2026 (ianuarie-aprilie), oferite chiar de Ministerul Finanțelor, prin care guvernarea demisă se descrie ca strălucită, dar care, în opinia mea, este „de pirită”, încercând să prezinte drept „aur”, ceea ce este fără fond.

Concret, Ministerul Finanțelor a anunțat că deficitul bugetar pentru primele patru luni din 2026 s-a cifrat la 24 de miliarde de lei (peste un miliard de euro gaură pe lună), față de 56 de miliarde de lei în primele patru luni din 2025, adică 1,17% din PIB față de 2,92% în perioada similară din 2025. 

Anualizat prin simplu calcul liniar, asta ar însemna un deficit bugetar pentru tot anul de 3,51% (trei perioade de câte patru luni), ceea ce este un prim mare semn de întrebare referitor la programarea bugetară reafirmată de ministrul finanțelor: 6,2% din PIB. 

Și întrucât 3,51% nu este niciodată egal cu 6,2% (adică un deficit programat de circa 127 de miliarde lei la un PIB umflat prin estimare la 2.045 de miliarde de lei), realizezi din start că este vorba de aceeași economie băgată în recesiune de ei, prin majorările de taxe, și pe care o șubrezesc suplimentar. Eventual arată o execuție bugetară cosmetizată printr-o prăbușire „de raportare” a cheltuielilor în prima parte a anului, urmată de dezmăț. Ne uităm un pic pe cheltuieli și pe venituri?

Cheltuielile bugetului general consolidat

Sau cheltuielile de funcționare ale statului și de investiții. Este reducerea acestora sursa „reducerii” deficitului? Datele pentru primele patru luni ne arată că cheltuielile totale față de perioada similară au scăzut cu 8,1 miliarde de lei, deci ar trebui să explice mai puțin de un sfert din „reducerea deficitului” pe primele patru luni. Dar iată ce vedem:

• Cheltuielile de capital (investițiile): au scăzut în aceeași perioadă cu 9 miliarde de lei, adică mai mult decât reducerea totală a cheltuielilor. Pur și simplu, guvernul „de suflet”, „de aur”, „al investițiilor” a tăiat investițiile, adică sursa creșterii economice pe termen lung.
• Cheltuielile curente: au crescut cu un miliard de lei. Adică guvernarea Bolojan a însemnat o funcționare mai scumpă a statului, în timp ce a împins economia în recesiune.
• Cheltuielile cu dobânzile: au crescut cu 16%, respectiv cu 3,2 miliarde de lei (un plus de circa 800 de milioane de lei pe lună), până la un total în primele patru luni de 23 de miliarde de lei. Adică guvernarea Bolojan ne-a împrumutat mai mult și mai prost, ducând factura de dobânzi la o medie de 1,1 miliarde de euro pe lună. Doar dobânzi
• Cheltuieli cu subvenții și cu asistența socială: nu poate fi numită o performanță guvernamentală „de aur” sporul negativ al pensionarilor și nici faptul că „performanța” a însemnat tăierea burselor pentru elevi și studenți (delincvență financiară de stat – respectiv statul nu și-a mai îndeplinit obligațiile stabilite prin lege).

Concluziv, pe partea de cheltuieli, în mod real performanțele „reformatorului de suflet”, nu există.

Veniturile bugetului general consolidat

Se sperie gândul când te uiți la evoluția raportată a încasărilor bugetare, care arată un plus de 12% față de perioada similară din 2025. De ce? Inflația a fost 10%, energia electrică s-a scumpit cu peste 50%, accizele s-au majorat în trei rânduri în 2025 și până în martie 2026. Iar veniturile bugetului general consolidat au crescut cu 12% într-o economie măcinată de inflație? Să le luăm pe rând:

• Impozitul pe profit: creșterea cu doar 1,5% a încasărilor din impozit pe profit (circa 38 de milioane de lei pe lună în plus de la toate companiile din România plătitoare de impozit pe profit) este poate cel mai relevant indicator, arătând o situație debilă și indicând recesiunea. Dacă vom scoate companiile din energie, băncile, și profitul „excepțional” pe hârtie al Băncii Naționale a României, în realitate scăderea profitabilității companiilor este dramatică. Un semnal profund negativ pentru economie.
• Încasările din TVA: ai zice că este excepțională „guvernarea de suflet”, cu un plus de încasări de 22% față de perioada similară din 2025. Totuși, inflația de 10% (creșterea generalizată a prețurilor, la care se aplică TVA) explică jumătate din creșterea nominală. Iar majorarea celor trei cote de TVA de la 5% la 11%, de la 9% la 11% și de la 19% la 21%, ar fi trebuit să conducă, împreună cu inflația, la o creștere nominală de peste 25%. Concluzia aici? Prin majorarea TVA și prin inflație au fost buzunăriți contribuabilii corecți și captivi, fără niciun stres pentru cei protejați în „anticamerele puterii”. Este un al doilea semnal profund negativ.
• Impozite și taxe pe proprietate: Al treilea semnal negativ. Țineți minte buzunărirea populației prin majorarea de pe-o zi pe alta cu 70% a impozitelor pe proprietate, de la 1 ianuarie 2026? Aici se mai laudă „guvernarea de suflet” că a mai luat un plus de 32% (a luat din buzunarele populației și companiilor încă 2,2 miliarde de lei), și i-a pus în propriul buzunar.
• Impozitul pe salarii și pe venit: O altă creștere de 21,8%. Ai spune că bunăstarea populației a explodat din moment ce salariile și veniturile par să fi fost mai mari cu aproape 22% în perioada de referință. Nimic mai fals, pentru că, în fapt, salariile au scăzut în termeni reali (inflația de 10% a fost peste creșterea nominală a salariilor), așa cum reflectă și dinamica contribuțiilor de asigurări (sub inflație, în condițiile în care au fost introduse noi contribuții pe pensii, pentru femeile însărcinate, etc.). Dar cifra asta mai ascunde încă două semnale profund negative pentru economie:

1. Toate încasările din impozitul pe salarii și pe venit (23,8 miliarde de lei) sunt aproape egale cu dobânzile plătite pentru finanțarea datoriei publice (23,7 miliarde de lei). Simplu spus, e ca și când guvernul a privatizat bugetul de stat: întreaga suma a impozitelor pe salarii și pe venit este destinată acum nu străzii, școlii și spitalului, ci plății unor dobânzi mai mari către creditori.
2. Creșterea „explozivă” s-a datorat în fapt unei creșteri de neconceput (ca ritm) a impozitării capitalului. În doar câțiva ani, impozitul pe dividende s-a majorat de la 5%, la 8%, apoi 10% în 2025 și 16% la 1 ianuarie 2026. Și tocmai pentru că de la 1 ianuarie 2026 impozitul pe dividende a fost majorat cu 6 puncte procentuale, anul acesta multe companii au fost împinse spre decapitalizare: în fața unei asemenea majorări de fiscalitate, acționarii și-au scos dividendele din anii anteriori și nu au mai lăsat sumele la dispoziția propriilor companii, pentru dezvoltare ulterioară.

Ce ne spune asta? Că politica fiscală „de aur” a împins de fapt companiile din economia reală spre decapitalizare, gripând încă un motor al revenirii economiei din recesiunea în care au băgat-o.

Strălucește acest „aur” suficient cât să orbească? Este reducerea deficitului altceva decât o raportare „de pirită”, realizată prin tăierea investițiilor, venituri „în creștere” din buzunărirea contribuabililor captivi și dobânzi care au înghițit aproape tot impozitul pe muncă, cu o economie real împinsă spre recesiune și decapitalizare?

Eu cred că asta nu e „guvernare de aur”, iar în privința sufletului, poate e doar „pe sufletul” grupurilor de interese din anticamerele puterii, cele care țintesc cheltuirea banului public doar prin încredințări directe, la suprapreț. Ei mizează probabil pe ideea că pirita pusă sub reflectoarele propagandei devine de aur. Eu cred altceva, că devine praf.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE