Nu doar Sorin „Ordonanță” Grindeanu, actualul președinte PSD este un social-democrat de școală nouă. Dacă pentru el, social-democrația începe de la „talpă” (pantofii pe care îi poartă costă 750 de euro perechea), în timp ce ne sugerează „taxă” de solidaritate, pentru un alt social-democrat, apărarea „gulerelor albastre” (lucrătorii, salariații)‚ nu se poate face mai bine decât din limuzină).
Pentru conformitate, o investigație de presă a arătat că social-democratul din limuzina Mercedes de 100.000 de euro este Adrian Câciu, promotor al „taxei pe solidaritate”, fost ministru de finanțe, și care a ținut să ne mai dea un răspuns la întrebarea pe care am adresat-o public - „de ce taxa de solidaritate”.
Noul răspuns poate include: pentru ca el, plătit din bani publici, să își permită să plătească „1.000-1.100 de euro pe lună” chirie către firma „unui prieten”, ba pardon, a fostei soții, promovată în Autoritatea de Supraveghere Financiară.
Acesta fiind contextul, am încercat să imaginez o descriere pentru social-democratul din limuzină, ale cărui funcții plătite din bani publici includ și nu se limitează la:
Pe scurt, am făcut această descriere pentru a argumenta că social-democratul din limuzină este unul dintre principalii decidenți care au adus România în buza incapacității de plată, au mințit Comisia Europeană prin bugete false, dar „s-a ajuns”. S-a ajuns în limuzină, calitate din care ne cere să fim solidari cu el și cu pantofii lui Grindeanu.
Având în vedere cele de mai sus, dacă ar fi să exprim o opinie despre domnul Câciu, aș aprecia că este o persoană care ajunge fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială, politică, sau socială. DEX-ul l-ar numi „parvenit”, eu l-aș aprecia, metaforic, ca fiind un bufon economic, pus pe căpătuială din bani publici, și verișor de gradul al șaptelea cu „competența”.
Folosesc această metaforă inspirat fiind de naturalistul francez Buffon, cel care a dat denumirea științifică „babuinilor”. Ca și Buffon, Câciu a dat denumirea „social-democrată” antreprenorilor români, pe care i-a încadrat ca „babuini”.
Procentul de 90% „babuini-antreprenori”, identificat probabil de Câciu în urma celor peste „600 de articole de specialitate” pe care și le autoraportează în CV, aș vrea să îl raportez în continuare la numărul total de firme care au depus bilanțul (936.158 de companii, care au angajat de 4.276.000 de salariați, din totalul de 5.740.000).
Deci, cine sunt babuinii?
Conform procentului estimat de social-democratul din limuzină, rezultă că 842.542 de companii sunt ale „babuinilor-antreprenori”.
La rândul lor, aceștia angajează 3,85 de milioane salariați (două treimi din numărul total de salariați), considerați de oricine de bun simț drept plătitori de impozite, dar, prin asimilare, probabil, „babuini-salariați” de către fostul ministru.
Întrucât Buffon aprecia babuinii ca fiind primate, slab dezvoltate și lipsite de inteligență, nu e de mirare că domnul Câciu pare să îi considere pe cei care îi plătesc salariul și chiria la Mercedes suficient de proști încă să halească harneala lor, a social-democraților din limuzină, cu „taxa de solidaritate”.
Aprecierea mea referitoare la „concursul favorabil de împrejurări sau mijloacele neoneste”, respectiv la incompetența domnului Câciu, o fundamentez pe următoarele argumente:
Deci cam asta este performanța profesională, în parte personală și în parte ca membru al guvernelor care, în raport cu cei 18 milioane de români (inclusiv bebelușii), au pus suplimentar, per capita, o datorie publică suplimentară de circa 4.300 de euro. Cam patru chirii lunare vărsate din banii pe care îi câștiga din bani publici, către conturile fostei soții, căreia faptul că și-a găsit un loc de muncă bine plătit la ASF, i-a permis suficient timp încât să devină bancabilă și antreprenor, desigur, din cei 10% nebabuini. Noi, ceilalți, da.
Așa cum am fost considerați babuini și în cazurile Euroins și City Insurance, fraude devalizatoare pentru bugetul de stat și pentru asigurați, și unde, aici, domnul Câciu chiar avea un cuvânt de spus.
Am detaliat acest episod în urmă cu doi ani în Ziarul Bursa, când arătam că domnul Câciu, ca ministru al finanțelor, ar fi trebuit să prevină fraudarea bugetului de stat și a participațiilor unde statul român este prezent, dar nu exclud să fi avut o anumită reticență, pentru că fosta soție, care îi dă acum Mercedes, lucra la ASF.
Am arătat atunci că la BERD (Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare), bancă unde statul român a subscris un capital social de 144 de milioane de euro, Adrian Câciu, în calitate de ministru al finanțelor (concurs favorabil de împrejurări și nu competență), a devenit reprezentant al României în board-ul guvernatorilor BERD.
BERD, unde Câciu era reprezentant prin natura funcției, a investit la Euroins, în octombrie 2021, în urma certificării „bonității Euroins” de către ASF-ul condus de Nicu Marcu, cel care o promovase pe fosta doamna Câciu ca auditor-intern. Un fel de „antifraudă”.
Subliniam la acel moment că domnul Câciu, ca ministru al finanțelor, ar fi trebuit să solicite public demiterea conducerii ASF, în urma falimentului City Insurance, ceea ce nu a făcut. Nu pot să dau un verdict dacă jena domnului Câciu de a limita astfel și viitoarea fraudă de care ASF s-a făcut responsabilă, ca supraveghetor - mă refer la Euroins - a fost generată de faptul că fosta soție lucra acolo. Dacă ar fi făcut asta, probabil că nu ar mai fi putut închiria acum limuzina de 100.000 de euro.
Și nu ar mai fi putut să ne explice că noi, pe care ne tratează persistent ca babuini, trebuie să fim solidari cu ei, social-democrații din limuzină.
Foto: Agerpres