Reforme cu TVA: corecție fiscală sau corecție socială?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când elitele decid „să reformeze”, nu încep niciodată cu băncile sau marile averi, ci cu cetățeanul fără reprezentare. România intră într-o nouă fază de austeritate fățișă, într-un stat care se autosabotează și își taxează viitorul cu zâmbetul libertarian pe buze.
Președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan discută asiduu pe tema majorării TVA. Se mărește cota de la 5% la 9% pentru diferite categorii - cu excepția alimentelor: muzee, cărți, lemne de foc. Statul român face pe dracu-n patru să mai dreagă busuiocul financiar.
Președintele e in-between, între cele două extreme, e și liberal, pro-capital & piață, dar a și promis în fața națiunii, la Gâdea-n emisiune, că nu va fi de acord cu creșterea taxelor pentru cetățeni. Pe de altă parte, premierul e omul încruntat și vrea să facă reforme. Multe reforme. Și cu cine poți începe întotdeauna? Cu cei care nu au putere de lobby, cu milioanele de cetățeni de rând.
Într-un alt registru, Curtea de Conturi ne oferă informații despre dimensiunea dezastrului financiar: în intervalul 2017-2024, în rapoartele sale de audit, s-au descoperit „abateri” bugetare în valoare totală de 457 de miliarde de lei, adică echivalentul a 91 de miliarde de euro.
De aici, un întreg cor de lamentații. Că suntem stat eșuat, unul care se autosabotează sistematic, cu un ANAF profund nereformat. S-a ajuns, după cum Cornel Ban scrie, la un „haos programat”. Alții, din zona optimist-birocratică, precum Victor Giosan, sunt mai sceptici vizavi de sumele vehiculate de Curtea de Conturi. Pasămite, onor instituția de conturi are un stil al ei personal, care „nu e întotdeauna neutru și care are tendința de a se uita cu ochelari de cal”.
Toate bune și frumoase! Că tot trăim vremuri orwelliene, hai să vedem ce spunea George Orwell, într-un articol din Culture and Democracy, noiembrie 1941. Zice autorul britanic că „nivelul al clasei muncitoare britanice a fost și este în mod artificial ridicat pentru că se bazează pe o economie parazitară”. Fără pic de jenă, Orwell scria că, la fel ca toți ceilalți, clasa muncitoare e implicată în exploatarea mâinii de lucru reprezentate de persoanele de culoare (Orwell, G., 2020, Despre adevăr. Iași: Polirom, pp. 77-78).
Mai spune Orwell că sunt, totuși, două versiuni ale acestui aspect: (1) în prima variantă ar trebui spus pe șleau că unii sunt rasa superioară, britanicii, și trăiesc din exploatarea altor rase - „haideți să le stoarcem cât mai mult posibil” (p. 78); (2) în versiunea alternativă, britanicii ar trebui să-și pună cenușă în cap și să spună cam așa: „nu mai putem continua la nesfârșit să exploatăm lumea, trebuie să le facem dreptate... tuturor celorlalți” (p. 78). De fapt, e natura relațiilor în capitalismul inegal, relația non-echitabilă în, să zicem pentru simplificare, Europa de la vest la est.
Acum, cum elitele extractive autohtone, politico-administrative, dar și economice, nu au afaceri în lumea din afara României, le rămâne să extragă capital de aici din țară, de la concetățenii noștri. Și cum se poate ajunge la aceste acumulări și bogății acumulate aici la noi decât prin sub-plata și supra-munca celorlalți, celor care nu dețin capital simbolic? De ce este România cea mai inegală țară din Uniunea Europeană? Pentru că forța de muncă autohtonă nu este productivă? Povești! Pentru că este supra-impozitată și supra-exploatată. Lăsăm deoparte poveștile cu bugetarii care taie frunze la câini. Dacă sunt, nimeni nu-i oprește pe cei care-i conduc și controlează să le eficientizeze munca și activitatea.
De fapt, toată povestea românească este despre stat minimal-libertarian și acumularea de privilegii, deopotrivă pe filieră politico-administrativă, dar și financiar-speculativ-productivă, pe spatele majorității salariaților. L-am ascultat în această primăvară, pe 21 mai, pe Lucian Croitoru, a vorbit la o librărie de pe lângă Cișmigiu despre istoria ideilor, Keynes față în față cu Hayek (Thomas Hoerber - Hayek vs Keynes. Confruntarea ideilor, traducere de Alexandru Gabor.). Când economistul Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului Băncii Naționale a României, vorbește limba libertariană, ce ne așteptăm de la alde Bolojan & co? Să-o ardă, scuzați limbajul performativ-academic, social-democrat?
Deocamdată, România merge în acest ritm liberalo-libertarian. Atâta vreme cât nu există masă critică pentru a schimba discursul hegemonic liberal-libertarian, lamentațiile despre asaltul marxiștilor sunt simple basme de adormit copiii, nu ne rămâne decât să vedem ce categorii vor fi și mai aspru taxate și puse la colț pe coji de nucă. Cam asta va fi istoria viitorului imediat. Elitele politico-administrative și cele economice vor continua pe mai departe să fie, cum zice Cornel Ban, „profund extractive”. Vremurile sunt cu adevărat absurd-orwelliene!
Foto: Inquam Photos / George Călin
Gringo84 24.06.2025, 21:01
Ne chinuim să definim o oarecare ideologie din cadrul politic românesc.Ei bine,nu există!Politica românească nu există!Unul dintre motive este autoritatea incontestabilă a directivelor europene materializate reflexiv sau formal.Un altul este anatema generalizată atașată politicului,cultivată excesiv in conștientul colectiv prin anticorupție.Al treilea și cel mai important e imposibilitatea definirii clare a responsabilității politice.Dacă o directivă europeană este aplicată greșit sau implementată prost,avem două posibilități care cauționează oportunist politicul românesc,directiva era bună însă există o reziliență specifică la schimbare sau corecție,sau directiva este nepotrivită cu situația particulară a României.Adica nu poți penaliza politic o inițiativa politică născută în alt creuzet social.Non-personalitatile politice românești,mai degrabă imposturi,se mulțumesc cu statutul de legitimatori ai procesului administrativ pan-european...deficitul bugetar.
golesco 25.06.2025, 18:07
Așa este, felicitări pentru articol.