Statisticile din spatele crizei COVID: Când în România cheltuim pe sănătate la jumătate față de media UE, murim pe capete, deși puteam fi tratați
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
COVID a provocat în România și nu numai o uriașă explozie de real. Ne înfășurasem în tot felul de minciuni, iar criza ni le-a aruncat în față cu putere înnoită, scrie jurnalistul Costi Rogozanu, într-un comentariu publicat în Libertatea.
Și izolarea o fi avut un rol. Toți stimulii tari au fost opriți pentru o vreme. Nu distracție și vacanțe, subțierea vieții sociale, bani mai puțini, toate pot fi traume care provoacă nașterea dureroasă a realului.
Într-o poveste de Ilf și Petrov, un tip se trezește într-o bună zi invizibil. Principalul efect a fost unul neașteptat: ”Se duseseră: mâncarea, băutura, tutunul, dragostea, mersul la serviciu, posibilitatea de a încânta pe cineva cu hainele ori cu corpul său. Rămânea un singur lucru: posibilitatea să gândească”.
Ne-a rămas, deci, un singur lucru. Observarea evidențelor și ceva meditație. Drama COVID 19 se adâncește.
Angoasa adâncă e provocată nu atât de COVID, cât de ce se întâmplă pe lângă el. Statisticile au fost acolo, lângă noi, tot timpul. Panicile mediatice, dramele reale provocate de COVID funcționează, îmi pare rău să o spun, ca un pansament, ca o formă de evadare din realități și mai nasoale. Preferăm discuția pe apocalipsa imediată discuției despre prăbușirea înceată și sigură la care participăm direct.
Eram într-o criză și nu știam
Cum ne mințeau pseudospecialiștii sau cum ne mințeam singuri? E mișto să ai numai medicină privată. Ăștia de la stat te omoară. Taxele sunt furt etc. Realitatea? Fix acest mod de gândire ne-a făcut și mai praf un sistem de sănătate care prin Constituție trebuia să ne includă pe toți.
Această criză a fost tot timpul prezentată. E în Eurostat la fiecare actualizare a datelor.
Cheltuim cu sănătatea (pe cap de locuitor) 1.029 de euro, media UE fiind 2.884 de euro. Ca procent din PIB: 5% versus 9,8% media UE. Cifrele-cheie stau la capitolul ”mortalitate din cauze tratabile”. 310 la suta de mii de locuitori! Aproape dublu față de media UE, de 161 de morți din cauze tratabile din suta de mii de locuitori.
Venirea COVID în România n-a făcut decât să agraveze acești indici. De altfel, ei sunt deocamdată cufundați în raportările pe luna iulie și august în ce privește totalul deceselor, sunt cu peste 3.000 mai multe decese decât în 2019, în aceleași luni. (Asta după ce tot felul de deștepți dădeau cu nesaț acum vreo 3 luni știri cu rata în scădere a deceselor - normal, nu mai circulasem așa mult, iar drumurile patriei fac destule victime). Ce avem însă acum, în acele diferențe de mii de morți?
Avem fie îmbolnăviți nediagnosticați de COVID. Sau, mult mai probabil, bolnavi nediagnosticați și netratați în general, chestie la care eram experți oricum. Așa cum suntem experți la vorba sinistră ”lasă că și-a mâncat mălaiul, a trăit destul”, vorbă aplicată și celor care mor de COVID, și celor care mor de altele, după o anumită vârstă.
Ați observat probabil că abia de o săptămână două a început presa să scoată în față și numărul de morți. Până acum morții din buletinele oficiale erau la ”și altele”. Probabil strategie de comunicare, să fim optimiști! Se anunța numărul de infectați, de vindecați, de internați la ATI.
Numărul de decese a trecut de o lună la ordinul zecilor (pe zi!) și totuși nu prindea titluri principale pe net sau la TV. În ultimele zile au murit câteva sute.
Unii dau ochii peste cap și spun ”a, avea comorbidități”. Da, aia înseamnă stat modern, să plătim taxe, să ne dezvoltăm instituțional solidaritatea și să trăim decent și după ce ne îmbolnăvim. Există viață, care poate fi chiar decentă, și ”cu comorbidități”. Bolnavii de cancer și de multe alte boli grele au dus-o groaznic în ultima jumătate de an. Mulți s-au dus de tot. Nu vorbim destul despre ei.
Febra COVID lasă fără tratament și atenție normale sute de mii de pacienți. Și după ce o să treacă COVID, asta ar fi prioritatea, să deschidem ochii în sfârșit și să vedem că muream oricum pe capete, deși puteam fi tratați.
Adâncirea inegalităților, munca din ce în ce mai precară (în numele COVID, că doar e criză, zi merci că ai de lucru!) înseamnă boală. Înseamnă mărirea ratelor la tuberculoză, rujeolă și câte altele. Știu că aici vi se spune tot timpul că de vină e Olivia Steer cu antivaxării săi. Nu! De vină e un sistem care nu mai acoperă de foarte mult timp toată populația, accesul la vaccin e tot timpul o aventură, pe care o soluționezi tot timpul cu extracosturi din propriul buzunar.
Să mai amintim și de mahării care vac bani cu vagonul din exportul paralel de medicamente, legal, frumos, încurajați chiar de statul român?
Suntem cu 6 ani sub speranța de viață a UE. După 65 de ani trăim de obicei cu o boală cronică, cu dizabilități. Bărbații care nu au studii superioare (studiile fiind indicator și de statut economic, nu doar social) trăiesc în medie cu 10 ani mai puțin decât cei care au studii!
Mda, COVID-19 chiar e o glumă (sunt sarcastic), noi trăiam la limită dinainte, doar că nu ne-am dat seama!
